Boli digestive - Esofagitele

Esofagitele sunt inflamatii acute sau cronice ale esofagului.

Etiopatogenie
Cel mai frecvent este toxica, esofagitele fiind provocate de ingerarea unor substante caustice acide (acid clorhidric, sulfuric, azotic) sau alcaline (soda caustica, potasa caustica, soda de rufe). Se mai pot produce si prin ingerarea unor lichide fierbinti sau prin înghitirea unor corpi straini. Mai pot fi provocate de propagarea unei infectii de vecinatate, de contactul cu acidul clorhidric gastric (regurgitari, varsaturi frecvente), de masticatie insuficienta, de abuzul de alcool si tutun.

Simptome
Tabloul clinic este dominat de disfagie si de durerea retrosternala. Disfagia poate fi usoara sau, alteori, atât de pronuntata, încât bolnavul sa nu se mai poata alimenta. Durerea retrostemala este uneori foarte intensa (esofagita caustica, esofagita flegmonoasa). Salivatia este abundenta. în esofagitele caustice apar varsaturi brune, hematemeze si varsaturi care contin necrozate. La examenul obiectiv se pot gasi leziuni bucale (când esofagita a fost provocata de substante corozive). In aceste esofagite, explorarile intrumentale pot provoca accidente grave.

Evolutie
Esofagitele pot evolua acut sau cronic. Cu evolutie acuta sunt de obicei cele toxice si provocate de iritatii mecanice sau termice. Esofagitele caustice pot evolua spre o perforare în mediastin sau spre vindecare, cu cicatrice stenozante progresive. Esofagitele cronice au în general o evolutie mai benigna, putând duce totusi cu timpul la stenozari.

Tratament


Tratamentul este profilactic si curativ. Profilaxia va urmari, în primul rând, ca substantele toxice sa fie pastrate cu precautie, în asa fel, încât sa nu fie la îndemâna copiilor. De asemenea se vor evita ingerarea unor lichide fierbinti, abuzul de tutun si de alcool.

Tratamentul curativ se adreseaza, în primul rând, intoxicatiilor cu substante caustice, fiind contraindicate spalaturile gastrice. Se urmareste neutralizarea toxicului: pentru acizi, neutralizarea se va face cu bicarbonat de sodiu, solutie de magnezie calcinata (40 g/l 1 apa), apa de sapun (15 g/l 1 apa), lapte, apa albuminata (albusuri de ou batute în apa), limonada citrica, limonada tartrica, apa boricata. Tratamentul simptomatic urmareste calmarea durerii (morfina, analgetice, antispastice) si combaterea socului (solutie cloru-rosodica izotonica, solutii glucozate, analeptice circulatorii). 

Sursa: netmedic.ro 

Boli respiratorii - Bronsita cronica

Bronsita cronica este un sindrom clinic caracterizat prin tuse, însotita de cresterea secretiilor bronsice, permanenta sau intermitenta (cel putin 3 luni pe an si minim 2 ani de la aparitie), necauzata de o boala sau leziune bronhopulmonara specifica.

Etiopatogenie
Afecteaza bronhiile mici, unde leziunile inflamatorii si secretiile produc stenoza, spasm, colaps expirator si disfunctie ventilatorie obstructiva. Sunt cunoscute trei cauze importante: factorii iritanti, infectia si alergia, unele droguri contribuind la precipitarea evolutiei spre decompensare. Dintre factorii iritanti, tabagismul si alcoolismul sunt esentiali. Mai contribuie poluantii aerieni, vaporii iritanti din industria chimica, vaporii de amoniac, conditiile atmosferice nefavorabile (frig, umezeala, curenti de aer).

Infectia microbiana (streptococul, stafilococul, uneori de spital, enterococul, hemofilul si diferite enterobacterii) sau virala, primitiva sau secundara, ocupa un loc primordial, gre-fându-se de obicei pe o mucoasa bronsica alterata de iritatia cronica, unele defecte genetice etc. Alergia este cea de-a treia componenta etiologica, actionând prin sensibilizare la pneumoalergeni sau alergeni microbieni. Contribuie catarurile infectioase traheobronsice, rinofaringitele cronice si terenul predispus. La precipitarea evolutiei, actioneaza si unele droguri si unele vagolitice ca belladona, care usuca mucusul protector, simpaticomi-meticele (Bronhodilatin, Alupent) care, dupa efectul salutar initial, prin abuz, agraveaza boala (astmul drogatilor), expectorantele pe baza de terpina sau ioduri, barbituricele, sedativele si tranchilizantele, care depima centrul respirator, Penicilina (prin alergie), oxi-genoterapia masiva. Prin toate aceste mecanisme, tusea nu mai este eficace, expectoratia creste, rezulta staza bronsica, stenoza, tulburari de ventilatie si infectie, cercul devenind vicios.



Anatomie patologica
Anatomia patologica arata fie atrofia, fie hipersecretia mucoasei, cu edem, hiperemie si hipersecretie. Cu timpul apare rigiditatea arborelui bronsic, cu deformari, care favorizeaza retentia continua a secretiilor.

Simptome
Boala este neglijata mult timp. Simptomul principal este tusea, la început dimineata, ulterior permanenta, însotita de expectoratie de obicei mucopurulenta, fenomene accentuate în anotimpul rece. Bolnavul este de obicei afebril, dispneea creste progresiv, iar cianoza apare tardiv. înainte de instalarea imfizemului, starea generala este buna, iar toracele de aspect normal.

Auscultatia deceleaza raluri ronflante si sibilante. Explorarea functionala evidentiaza semne de disfunctie ventilatorie obstructiva (scaderea debitului ventilator maxim pe minut, scaderea V.E.M.S.).

Dupa o perioada mai mult sau mai putin lunga, apar emfizemul pulmonar obstructiv, dilatatia bronhiilor, insuficienta respiratorie, cordul pulmonar cronic. îritr-un stadiu avansat, se evidentiaza tabloul clinic de bronhopneumopatie cronica obstructiva, care arata ca procesul este difuz, extins si la bronhiolele distale (dipnee, eventual cianoza, disfunctie ventilatorie obstructiva). Primele semne care anunta insuficienta respiratorie (hipoxemie si hipercapnie) sunt: agitatia, transpiratiile profuze, anxietatea, tahicardia, cresterea T.A. Fiecare puseu infectios accentueaza fenomenele obstructive prin hipersecretie de mucus, spasm bronsic si decompensare cardiorespiratorie. Decompensarile pot aparea si ca urmare a erorilor terapeutice (droguri nocive sau aport excesiv de lichide).



Forme clinice
Bronsita cronica purulenta; bronsita cronica hemoragica; bronsita cronica cu afectare a bronhiilor mari care este bine tolerata mult timp (tusea este violenta, expectoratia mucopurulenta si abundenta, ralurile subcrepitante prezente); bronsita cronica cu afectarea bronhiolelor, este dominata de dispnee (expectoratia este mai redusa, iar evolutia este mai rapida, cu aparitia complicatiilor); bronsita cronica astmatiforma are sa simptom dominant dispneea paroxistica (prin bronhospasm). Trebuie deosebita de bronsita astmatica, în care astmul bronsic preceda bronsita cronica, care apare ca o complicatie. 

Sursa: netmedic.ro

Boli respiratorii - Bronsita acuta

Bronsita acuta este o inflamatie acuta a mucoasei bronsice, interesând de obicei bronhiile mari si mijlocii si frecvent traheea (traheobronsita).

Etiopatogenie
Poate fi provocata de factori infectiosi (virusuri, bacterii, pneumococi, stafilococi, streptococi, Haemophilus influenzae); factori alergici; inhalarea unor substante iritante (clor, amoniac, gaze de lupta, fum de tutun etc.). Cele mai importante cauze favorizante sunt: frigul, fumul, praful, umiditatea, excesul de tutun, eforturile vocale. Bronsita acuta se întâlneste frecvent în numeroase boli: tuberculoza pulmonara, dilatatia bronhiilor, cancerul bronhopulmonar, gripa etc.

Anatomie patologica
Edem si hiperemie a mucosei (culoare rosiatica), cu secretie mucoasa sau mucopurulenta.



Simptome
Saspectul clinic este de rinobronsita cu evolutie în trei faze: o faza de coriza sau catar rinofaringian care dureaza 1-3 zile (usoara ascensiune termica, jena la deglu-titie, arsura sau înfundare a nasului); o faza de cruditate sau uscata, care dureaza 2-3 zile, cu tuse uscata, spasmodica, durere vie retrosternala, uneori febra moderata si voce ragusita; o faza de coctiune sau productiva, cu tuse însotita de expectoratie mucoasa sau mucopurulenta si raluri difuze. Boala dureasa 1-2 saptamâni.

Forme clinice
Bronsita acuta comuna (forma descrisa); bronsita difuza (bronsiolita), care intereseaza bronhiile mici, periferice si se însoteste de dispnee marcata si de alterare a starii generale; bronsita hemoragica, traheita, care se manifesta prin dureri si arsura retrosternala continua.

Tratament
Consta în combaterea focarelor septice, sinusale si rinofaringiene, combaterea componentei ajergice (Nilfan, Feniramin - 1 - 3 tabelte/zi) si antibiotice în formele servere si la bolnavii debilitati. Se administreaza de obicei Tetraciclina (1-2 g/zi) si, dupa caz, Penicilina. Simptomatic, se administreaza în faza de cruditate _cjilmante ale tusei (Calmotusin, Codenal, Tusomag, Tusan); antigiretice, analgezice (Acalor, Acid acetilsalicilic sau Aminofenazona) si dezinfectante nazofaringiene, iar în faza de coctiune: expectorante (sirop expectorant, tablete expectorante, bauturi calde, infuzie de tei sau de specii pectorale). 

Sursa: netmedic.ro