Sindromul Behcet

Sindromul Behcet cuprinde un grup de tulburari care afecteaza diverse sisteme ale corpului, precum sistemul musculo-scheletal, gastrointestinal si nervos central.

Este o afectiune cronica intalnita de doua ori mai frecvent la barbati decat la femei, si cu prevalenta cea mai ridicata in Japonia, Orientul Mijlociu si regiunea mediteraneana.

Cauza sindromului Behcet este necunoscuta.

Semne si simptome

Simptomele afectiunii pot cuprinde:

* ulcere recurente la nivelul cavitatii orale si reginii genitale

* leziuni cutanate

* artrita care afecteaza in principal articulatiile genunchilor si gleznelor

* inflamatie si durere oculara

* febra

Ulcerele tind sa fie multiple si duroase. Cele orale se localizeaza in general pe limba, gingii si buze. In regiunea genitala, ele apar la nivelul penisului si scrotului la barbati, si vulvei la femei. Leziunile ulceroase pot fi intalnite si la nivelul stomacului si intestinului subtire sau gros.

Inflamatia oculara intereseaza uveea (uveita) sau retina (retinita), si poate duce la orbire. Simptomele oculare includ durere, lacrimare, roseata, vedere neclara, si fotofobie.

Leziunile cutanate se dezvolta spontan si se caracterizeaza prin noduli proeminenti, rosietici si sensibili (eritem nodos), localizati cel mai frecvent pe membrele inferioare.

Inflamatia articulara (artrita) provoaca umflare, rigiditate, caldura, durere, si sensibilitate la nivelul articulatiilor. Cel mai frecvent sunt interesate articulatiile genunchilor, incheieturilor, gleznelor si coatelor.

Daca boala afecteaza arterele, poate cauza distructia tesuturilor al carui aport de oxigen depinde de vasele de sange implicate. Cand venele devin inflamate, se pot forma cheaguri de sange care pot ajunge la plamani provocand embolism pulmonar.

Diagnostic

Sindromul Behcet este o afectiune multisistemica, motiv pentru care este dificil de diagnosticat.

Intrucat nu prezinta nici o caracteristica speicifica, identificarea bolii necesita gruparea mai multor simptome prezente. Astfel, diagnosticul se bazeaza pe descoperirea ulceratiilor orale, asociata cu prezenta a oricare doua dintre urmatoarele manifestari: inflamatie oculara, ulcere genitale sau leziuni cutanate.

De asemenea, se poate face un test cutanat special numit test de patergie. Acesta consta in efectuarea unor intepaturi cu un ac steril in pielea antebratului. Testul este pozitiv si sugereaza prezenta sindromului Behcet atunci cand punctia cauzeaza aparitia unui nodul eritematos, al carui diametru depaseste 2 mm dupa 24-48 ore.

In functie de semnele si simptomele prezente se pot efectua si alte investigatii, precum biopsii cutanate, punctie lombara, RMN cerebral sau teste digestive.

Tratament

Tratamentul sindromului Behcet depinde de severitatea si localizarea leziunilor.

In cazul ulcerelor orale si genitale se aplica creme, unguente sau geluri cu steroizi (cortizon). De asemenea, colchicina poate reduce ulceratiile recurente.

Inflamatia articulara necesita tratament cu antiinflamatorii nesteroidiene (ibuprofen) si steroizi orali. Colchicina si cortizonul injectabil si oral sunt folosite pentru a trata inflamatia ce implica articulatiile, ochii, pielea si creierul. Sulfasalazina s-a dovedit eficienta la o parte cu pacientii cu artrita.

Tulburarile digestive sunt tratate cu steroizi orali si sulfasalazina.

Pacientii cu simptome oculare trebuie monitorizati de catre un medic oftalmolog. Studiile recente au raportat succes in tratamentul inflamatiei oculare rezistente cu noi medicamente biologice care blocheaza proteina ce joaca un rol major in declansarea inflamatiei, numita TNF. Aceste medicamente blocante de TNF, precum infliximab si etanercept, se pot dovedi de ajutor si in tratamentul ulcerelor orale severe.

Afectarea severa a arterelor, ochilor si creierului este dificil de tratat, si necesita administrare de medicamente care deprima sistemul imun, numite medicamente imunosupresoare. Ele pot include clorambucil, azatioprina si ciclofosfamida.

Studii recente au aratat ca talidomida poate fi de ajutor la o parte din pacienti in tratamentul si preventia ulcerelor orale si genitale. Efectele secundare ale talidomidei pot cuprinde dezvoltare fetala anormala, neuropatii si hipersedare.

In prezent se efectueaza cercetari cu privire la eficienta tratamentului cu interferon alfa in cazul afectarii oculare.

Prognostic

Prognosticul pacientilor cu sindrom Behcet este in general sumbru. Chiar daca boala este considerata grava dar nu fatala, atunci cand sistemul nervos central este implicat apare o afectare severa a functiilor organismului, urmata de deces.

Sindromul Behcet este o afectiune cronica, desi se pot intalni perioade de remisie. Nu exista nici o metoda care sa determine la care pacienti boala va evolua spre simptome mai intense, si la care va intra in remisie.

Sursa: sfatmedical.ro

Foto: obgyn.ro

Balonarea, o problema cotidiana

Te străduieşti să-ţi menţii silueta sau chiar să slăbesti, dar eforturile tale sunt în zadar dacă balonarea nu-ţi dă pace. Află cum poţi scăpa de ea prin dietă şi ce medicamente te pot ajuta.

Pe lângă faptul că abdomenul tău devine proeminent atunci când eşti balonată, ai şi o senzaţie neplacută de stomac plin, crampe abdominale şi greaţă.

Dacă persistă în ciuda măsurilor luate, balonarea ar putea fi simptomul unei probleme gastrice, de exemplu o intoleranţă alimentară sau sindromul colonului iritabil. Totuşi, de cele mai multe ori, balonarea este o urmare a stilului de viaţă greşit.

De ce apare balonarea?

Nu trebuie să fii specialist ca să ştii că balonarea este o acumulare de gaze în intestine. Ele ajung acolo fie pentru că înghiţi aer, fie rezultă din descompunerea alimentelor pe care le consumi.

Când fumezi, când bei cu paiul, când mesteci gumă sau sugi bomboane, dar mai ales cand consumi băuturi carbogazoase, înghiţi aer. Totuşi, de obicei acesta nu este de ajuns pentru a provoca balonarea.

În general, gazele în exces care îţi umflă abdomenul se produc în urma digestiei. Metanul, hidrogenul, nitrogenul, oxigenul şi dioxidul de carbon - acestea sunt gazele vinovate - se produc atunci când bacteriile din sistemul digestiv descompun resturile de alimente, în special zaharurile, amidonul, celuloza, care nu au fost digerate şi absorbite în organism.

Lucrurile se complică atunci când apare şi constipaţia. Cu cât resturile rămân mai mult în colon, cu atât produc mai multe gaze, iar dacă gazele nu sunt eliminate cantitatea lor creşte continuu.

Cum previi balonarea?

Bineînţeles, printr-o dietă care exclude alimentele bogate în amidon: cartofi, careale, varză, fasole, varză de Bruxelles, ceapă, morcovi, caise, prune, conopidă, broccoli, mazăre etc.

Ce mai poţi face:

• Mănâncă doar atât cât să te saturi. Excesul de alimente produce balonare. Ideal este să mănânci puţin şi des.

• Mestecă bine şi încearcă să nu vorbeşti în timp ce mănânci ca să nu înghiţi aer.

• Evită grăsimile. Acestea încetinesc digestia, deci alimentele au mai mult timp ca să fermenteze

• Evită băuturile carbogazoase - inclusiv berea - şi caută să bei din pahar, încet, nu cu paiul.

• Guma de mestecat te ajută să-ţi curăţi dinţii după masă, dar se mestecă numai 5-10 minute. Guma mestecată toată ziua te face să înghiţi aer. La fel şi bomboanele tari, tip drajeuri.

• Renunţă la fumat. De fiecare dată când tragi din ţigară înghiţi şi aer.

• Evită alimentele şi băuturile fierbinţi pentru că, încercând să le răceşti în gură, ai tendinţa de a înghiţi aer.Dacă balonarea nu încetează în ciuda acestor măsuri probabil că ar fi mai înţelept să consulţi medicul pentru a exclude o posibilă afecţiune gastroenterologică.

Cum tratezi balonarea?

În afara schimbărilor care ţin de dietă există şi medicamente, naturiste sau nu, care te pot ajuta să scapi de balonare. Le poţi lua atunci când simptomele au apărut deja sau după o masă bogată în alimente periculoase.

Ce am găsit la farmacie:

• Espumisan, 30 mililitri, 11 lei

• Espumisan, 25 capsule, 23 lei

• Sab Simplex, 20 pastile, 11 lei

• Sab Simplex, 30 mililitri, 16 lei

• Cărbune medicinal, 30 pastile, 8 lei

Produse naturiste:

• Gasex, 20 pastile, 7 lei

• Favicalm ceai, 5 lei

• Sirop natural de mentă, 500 ml, 10 lei

• Coada şoricelului, 30 capsule, 8 lei

• Levocarbon, 30 capsule, 8 lei

Sursa: sanatos.gustos.ro

Foto: proretete.ro

Sarea de mare sau sarea de masa?

Curentul bio nu putea să nu atingă şi cel mai folosit condiment din lume, sarea. Cei care au grijă de sănătatea lor înlocuiesc sarea de masă cu cea de mare, despre care se spune că ar fi naturală.

De fapt, între cele două tipuri de sare diferenţele nu sunt chiar atât de mari.

Ambele tipuri au aceeaşi compoziţie chimică pe care o ştim cu toţii, NaCl, adică clorura de sodiu. Diferenţele ţin mai puţin de compoziţia chimică şi mai mult de gust, culoare, textură. Bineînţeles că diferă modul de obţinere.

Sarea de mare este obţinută prin evaporarea apei de mare sau ocean. O cantitate de apă se pune într-un vas, iar când se evaporă, rămâne pe fund sarea în stare solidă. Procesarea nu este foarte complexă, aşa că rămân şi alte minerale, în cantităţi infime. Exact aceste minerale dau gustul şi culoarea, care pot să difere mult, în funcţie de apa folosită. De exemplu, sarea de mare poate să fie rozalie, gri sau neagră, în funcţie de combinaţia de minerale pe care o conţine. Bucătarii pricepuţi spun că aceste minerale dau şi un gust deosebit, care nu numai că săreaza mâncarea, dar ii conferă şi o aromă specială.

Sarea de masă este extrasă din mină. Având în vedere că depozitele de sare s-au format în urma evaporării oceanelor şi mărilor, mineralul brut are cam aceeaşi compoziţie ca şi sarea de mare. Numai că, înainte să ajungă pe rafturile magazinelor, sarea extrasă din mină trece prin procese complexe de prelucrare, menite să îndepărteze impurităţile. Ceea ce ajunge pe mesele noastre este clorură de sodiu aproape pură, fară alte minerale. În schimb, conţine câteva chimicale, menite să îi dea culoarea albă şi să împiedice formarea de bulgări.

Pe lângă faptul că dă gust mâncării, sarea este foarte importantă şi pentru sănătate. Sodiul contribuie la menţinerea echilibrului electrolitic, ajută la funcţionarea sistemul muscular şi nervos, controlează tensiunea arterială şi acestea sunt numai câteva din funcţiile sale. Fără sodiu nu putem trăi, însă avem nevoie de foarte puţin. Foarte mulţi dintre noi consumă cantităţi mult prea mari, ceea ce poate duce la edeme, hipertensiune, boli de rinichi şi ficat.

În sarea de mare, care conţine şi alte minerale, sodiul este mai diluat. Aşa se face că sarea de mare poate să conţină sodiu în proporţie de 60%, pe când cea de masă conţine aceeşi substanţă în proporţie de 95%. Este unul din motivele pentru care sarea de mare e considerată mai sănătoasă. Dar cine a încercat-o a observat că este nevoie de o cantitate mai mare pentru a da gust, aşadar cantitatea de sodiu consumată este aceeaşi.

Şi, de fapt, nu sarea pe care o punem în mâncare este vinovată pentru excesul de sodiu, ci alimentele procesate, care conţin E-uri bazate pe această substanţă. Se estimează că peste 70% din cantitatea de sodiu consumată zilnic provine din alimente procesate. Aşa se face că ajungem să depăşim cu mult cele 1500-2400 miligrame de sodiu pe care specialiştii le recomandă într-o zi.

Aşadar, simpla înlocuire a sării de masă cu cea de mare nu te ajută să eviţi bolile cronice. Mai degrabă ar trebui să renunţi la alimentele procesate.

Un dezavantaj al sării de mare este acela că nu conţine întotdeauna o cantitate suficientă de iod. Producătorii de sare de masă sunt obligaţi prin lege să adauge iod, ca măsură de prevenire a bolilor tiroidiene. Sarea de mare poate să conţină, uneori, cantităţi de iod, mai mici sau mai mari, în funcţie de sursă. Dar majoritatea produselor nu conţin aceasta substanţă sau, cel puţin, nu în cantităţi suficiente. Dacă nu ai grijă să consumi alimente bogate în iod atunci când foloseşti la mâncare sarea de mare, s-ar putea să ajungi la probleme tiroidiene.

Sursa: sanatos.gustos.ro

Foto: oradestiri.ro