skip to main |
skip to sidebar
Bolile parodontale sunt cauzate de placa bacteriana ce se formeaza in mod constant pe dinti si care dezvolta doxine ce fecteaza gingiile. Aceste boli variaza de la simpla inflamare a gingiilor, la boli grave ce afecteaza tesutul moale si osul ce sprijina dintii. In cel mai rau caz, se pierd dintii.
In primul stadiu al afectiunii, numita gingivita, gingiile se inrosesc, sunt umflate si sangereaza cu usurinta. In acest stadiu boala este reversibila si se elimina printr-un periaj corect. In stadiul mai avansat, boala se numeste parodontoza sau parodontita, iar gingiile si osul sunt deja grav afectate. Dintii se clatina, cad sau necesita extractie. Cercetarile au evidentiat faptul ca, netratate, bolile parodontale afecteaza intreaga sanatate a organismului.
Gingivita - Cu cat placa bacteriana ramane mai mult pe dinti, cu atat devine mai nociva. Gingiile se inrosesc, se inflameaza si sangereaza. Gingivita este o afectiune usoara, ce se trateaza prin periaj zilnic, utilizarea atei dentare si curatare profesionala. Aceasta forma a bolii nu include pierderea tesutului si a osului ce sprijina dintele.
Parodontopatia - Netratata la timp, gingivita avanseaza la stadiul de parodontopatie (parodontoza). In timp, placa bacteriana se raspandeste pe sub gingie, distrugand tesutul moale si osul maxilarului. Gingiile se separa de dinti, formand santuri adanci, infectate. Deseori, procesul destructiv are putine simptome. In cele din urma, dintii incep sa se clatine si cad.
Simptomele bolilor gingivale:
- Gust rau in gura sau respiratie urat mirositoare persistenta;
- Gingii rosii sau inflamate;
- Gingii care sangereaza cu usurinta;
- Mancarime la nivelul gingiilor;
- Retragerea gingiilor de pe dinti;
- Durere la mestecat;
- Dinti sensibili;
- Dinti care se clatina;
- Puroi intre gingii si dinti;
- Proteza partiala nu se mai potriveste la fel ca inainte;
Exista mai multe forme de parodontopatii, cele mai obisnuite fiind:
- Parodontopatie agresiva prezenta la pacienti care au o sanatate generala buna. Se caracterizeaza prin pierderea rapida a atasamentului si a osului.
- Parodontopatie cronica produce inflamarea tesutului sprijin pentru dinti si pierderea osului. Este cea mai frecventa forma de parodontoza si se caracterizeaza prin formarea "buzunarelor" in santul gingival si / sau retragerea gingiilor. Se intalneste mai ales la adulti, dar poate aparea la orice varsta. Detasarea gingiei se produce lent, insa pot exista si perioade de avansare rapida.
- Parodontopatie ca manifestare a bolilor sistemice debuteaza la varste mici. Afectiunile sistemice precum bolile de inima, boli respiratorii si diabet, sunt asociate cu aceasta forma de parodontoza.
- Parodontopatie necrozanta este o infectie caracterizata prin necroza tesutului gingival, a ligamentului periodontal si a osului alveolar. Aceste leziuni sunt intalnite mai ales la persoanele afectate de boli sistemice precum infectia cu virusul HIV, malnutritie si inhibitia imunitatii.
Cauzele bolilor gingivale
Principala cauza a bolilor parodontale sunt bacteriile, insa exista si alti factori ce pot influenta progresia bolii. De obicei primele semne apar la varsta de 30 - 40 de ani, iar cei mai predispusi la boala sunt barbatii. Desi adolescentii sunt foarte rar afectati de parodontopatie, acestia pot prezenta gingivita.
Factori de risc ai bolilor parodontale:
- Fumatul si mestecatul tutunului;
- Boli sistemice precum diabetul;
- Igiena orala deficitara;
- Tartrul;
- Unele tipuri de medicamente precum steroizii, medicamente antiepileptice, medicatia pentru cancer si anticonceptionalele orale;
- Punti care nu se mai potrivesc bine;
- Dinti strambi;
- Obturatii infectate;
- Schimbari hormonale: sarcina sau utilizarea anticonceptionalelor;
- Stresul face ca organismul sa lupte cu dificultate impotriva infectiei;
- Predispozitie genetica;
- Consumul de alcool;
Preventia bolilor parodontale
- Periaj dentar corect - Periajul se efectueaza cel putin de doua ori pe zi, cu o perie cu peri moi, pentru a indeparta placa bacteriana. Pastele de dinti si apa de gura cu fluor intaresc dintii si ajuta la prevenirea cariilor.
- Utilizarea zilnica a atei dentare - Prin curatarea spatiilor dintre dinti se indeparteaza bacteriile si particulele alimentare inaccesibile cu periuta.
- Dieta echilibrata - Consumati alimente variate, din toate grupele alimentare - cereale, lactate, carne, peste, etc. Eliminati gustarile dintre mese.
- Vizitele periodice la dentist - Curatarea profesionala este esentiala in prevenirea bolilor gingivale.
- Nu fumati.
Tratamentul parodontopatiilor
Principalul obiectiv al tratamentului este controlarea infectiei, iar tipul de tratament variaza in functie de stadiul bolii.
Tratament nechirurgical
Medicul fa face un detartraj manual si / sau cu ultrasunete si netezirea radacinilor, curatand santurile gingivale si dintii. Aditional se administreaza si medicamente. Insa acest tratament nu este eficient in cazurile grave.
Tratament chirurgical
Medicul recomanda acest tratament atunci cand tesutul din jurul dintelui nu poate fi reparat prin tratament nechirurgical. Cele mai intalnite tratamente chirurgicale sunt procedurile de reducere a pungilor gingivale, proceduri regenerative si grefe de tesut.
Tratament chirurgical deschis (cu lambou) - Este necesar atunci cand pungile parodontale rezista tratamentului medicamentos. Prin acest tratament se dezlipeste gingia de pe dinte si se curata tartrul sau se reduc pungile parodontale, apoi se sutureaza gingiile.
Grefa de tesut moale sau osos - Prin acest tratament se inlocuieste sau se incurajeaza formarea de noi tesuturi, dupa ce acestea au fost distruse de parodontita. Rezultatele interventiei depind de gravitatea bolii, capacitatea mentinerii unei igiene corecte si factorii de risc.
Alte proceduri
Daca deja ati pierdut un dinte sau mai multi, puteti apela la implanturile dentare. De asemenea aveti la dispozitie si cateva proceduri de cosmetizare - alungirea coroanei dintelui, grefe de tesut moale si ridicarea marginii gingivale.
Utilizarea atei dentare este o parte esentiala a procesului de igiena orala, deoarece indeparteaza placa bacteriana dintre dinti, la linia gingiei, acolo unde se formeaza bolile parodontale. Se recomanda folosirea atei dentare de doua ori pe zi, sau cel putin o data seara.
Ata dentara este un fir subtire folosit pentru a indeparta resturile alimentare dintre dinti, sau dintre dinti si gingie. Ata dentara se prezinta sub forma unei bobine, de obicei intr-o cutiuta de plastic, cu o parte metalica pentru taierea atei. Aceasta poate fi usor ceruita, ceruita sau neceruita. Poate avea si diverse arome - scortisoara, mentol, etc. Ata ceruita este recomandata mai ales pentru dintii inghesuiti, deoarece aluneca mai bine.
Ata dentara este facuta fie din nylon, fie din teflon, ambii fiind polimeri. Recent, s-au dezvoltat noi tehnici de confectionare a atei - spre deosebire de ata obisnuita, care este constituita din mai multe fire alaturate, "ultra floss" este o impletitura de fire foarte rezistenta la destramare si care se intinde pentru a patrunde intre dinti, apoi revine la forma initiala, captand placa bacteriana in tesatura sa.
Tehnica de utilizare a atei dentare
- Desfaceti aproximativ 40 cm de ata dentara. Infasurati capetele dupa degetele mijlocii si prindeti ata intre degetul aratator si degetul mare, lasand libera o sectiune de aproximativ 3 - 4 cm. Folositi degetele aratatoare pentru a introduce ata intinsa intre dinti de jos si degetele mari pentru dintii de sus.
- Ghidati ata in spatiile dintre dinti si dintre dinti si gingie, incercand sa "razuiti" suprafata dintelui, cu o miscare in "zig-zag".
- Curatati bine fiecare spatiu dintre dinti, de fiecare data cu o bucata curata de ata. Curatati si dupa conturul ultimului molar.
- Este foarte posibil ca prima data cand folositi ata dentara gingiile sa sangereze. Acest lucru va inceta in cateva zile. Daca persista, consultati medicul.
- O curatare eficienta inseamna curatarea portiunii dintelui aflata sub gingie.
- Mentineti intotdeauna ata incordata pe suprafata dintelui. Nu faceti acelasi lucru si pe gingie; ata dentara se foloseste doar pe dinti.
- Aratati-i medicului cum folositi ata dentara. Acesta va corecta efentualele greseli.
- Folositi ata in fiecare zi, deoarece placa bacteriana se formeaza intr-un timp foarte scurt, chiar si pe dintele curat. Formarea repetata de placa bacteriana duce la aparitia tartrului, intr-un interval de 24 pana la 72 de ore. Tartrul poate fi indepartat numai de catre stomatolog.
Pulpa dentara contine nervul dentar, numeroase vase de sange, tesut conjunctiv si celule reparatorii ce asigura vitalitatea dintelui.
Sinonim: Devitalizare
Pulpectomia este efectuata doar sub anestezie si nu este dureroasa.
Dupa extirpare se realizeaza o sigilare a canalelor dentare, asa numita obturatie de canal.
Pulpectomia reprezinta indepartarea completa a tesuturilor pulpei dentare, atat din coroana dentara cat si din canalele radiculare ale dintelui. Acesta reprezinta primul pas in cadrul unui tratament endodontic (al canalelor radiculare) cat si a procedurilor de apexificare (procedeu care permite varfului radacinii unui dinte imatur sa formeze o bariera de tesut fibros) .
Chiar si dintii copiilor pot experimenta astfel de probleme, la varste fragede. In stomatologia pediatrica terapia pulpei dentare asigura vitalitatea dintelui afectat (pentru a preveni pierderea acestuia) . Cele mai frecvente cauze sunt cariile dentare sau vatamarea in urma unei traume.
Simptome ale inflamatiei pulpei dentare:
- orice durere spontana severa, in special pe timpul noptii;
- durere resimtita in timpul ocluziei, masticatiei sau expunerii la schimbari de temperatura (rece, fierbine) ;
- nevoie acuta de analgezice pentru a calma durerea;
- aparitia unei fisuri, fracturi la nivelul crestei marginale cauzate de extinderea cariilor;
- aparitia umflaturilor faciale sau la nivelul cavitatii bucale.
Investigatia facuta de specialist la aparitia a cel putin 3 dintre simptomele prezentate, incepe cu aplicarea unei presiuni usoare asupra dintelui pentru a determina daca acesta este mobil sau sensibil la atingere. Urmatorele informatii sunt culese in urma unei radiografii pentru a stabili cat de extinsa este caria si apropierea de cornul pulpar.
Exista cazuri in care dintele trebuie extras, in special atunci cand nu se poate aplica nici o metoda de restaurare in urma realizarii unui tratament al pulpei dentare, atunci cand cariile au afectat mai mult de 3 dinti consecutivi, in cazul internarii de urgenta (umflare faciala acuta) sau al riscului unei infectii reziduale (atunci cand dintele este aproape de cadere) .
Procesul de tratare al pulpei dentare cuprinde mai multe alternative:
** aplicarea unui tratament indirect – atunci cand pulpa dentara nu este afectata direct;
consta in indepartarea cariilor evitand expunerea pulpei apoi un material din ionomeri de sticla este plasat pentru a obtura cavitatea.
** aplicarea unui tratament direct (coafaj pulpar) - nu este recomandat pentru copii; dintele este izolat si este aplicat un tampon medicamentos, dupa care se obtureaza zona cu hidroxid de calciu.
Tratamentul de sedare al pulpei dentare reduce inflamarea acesteia si simptomele pentru a facilita o viitoare procedura de pulpectomie sau pulpotomie.
Pulpectomia este aplicata pentru a indeparta inflamatia ireversibila a pulpei sau pulpa necrozata, urmat de o curatare a sistemului radicular si obturarea acestuia.
In cazul abcesului instalat la dintii primari, acesta nu creeaza disconfort, aceasta deoarece structura osoasa de sustinere este spongioasa, poroasa. Astfel abcesul se poate drena prin structura osoasa si gingii fara a presa dintele. Pe de alta parte in cazul dintilor permanenti, dintele acumuleaza presiunea exercitata de abces si provoaca un disconfort major.
Un dinte primar profund afectat de carii nu va putea primi o plomba obisnuita datorita unei structuri de sustinere insuficienta pentru a suporta restaurarea. Acest lucru se poate intampla datorita tratamentelor repetate asupra dintelui, o pulpectomie, pulpotomie sau numarul suprafatelor dintelui care au fost afectate de carii. In acest caz cea mai buna optiune este o coroana din otel inoxidabil pentru a proteja dintele primar de fracturi si a-l mentine intact pana va veni timpul sa fie inlocuit de dintele permanent.
Etape
Pulpectomia se realizeaza atat dintilor primari cat si permanenti pentru a ameliora durererea acuta, in vederea realizarii unui tratament al canalului radicular. Se efectueaza doar sub efectul anesteziei.
Acest tratament este individualizat in functie de fiecare caz in parte, insa respecta urmatorii 4 pasi:
1. Realizarea unei deschizaturi in structura dintelui pentru a permite medicului dentist sa ajunga la locul infectiei.
2. Tesutul infectat este indepartat si are loc dezinfectia canalului (irigarea lui cu solutii pe baza de hipoclorit de sodiu) .
3. Pregatirea canalului radicular (curatarea peretilor canalului) si obturarea acestuia (cu o pasta care ramane definitiv pe canal.)
4. Aplicarea unei coroane dentare pentru a sigila si proteja dintele.
Datorita tehnicilor noi de radiografiere digitala si de masurare prin diferente de potential electric a lungimii radacinilor dentare, tehnica de tratament endodontic a devenit mai usoara, mai precisa si mai rapida.
Indicatii pentru o pulpectomie:
* o structura osoasa suficienta pentru a putea realiza procedura (fara pierderi osoase majore) ;
* existenta unei posibilitati de restaurare a dintelui;
* un pacient cooperativ.
Alternativa existenta este extractia dentara.
Pulpotomia
Pulpotomia presupune indepartarea pulpei dentare coronare si mentinerea pulpei radiculare. Aceasta se poate desfasura in 3 moduri:
1. cu prezervarea pulpei radiculare in stare vitala, sanatoasa;
2. pulpa radiculara inerta;
3. incurajarea regenerarii tesutului si vindecarii zonei de amputatie radiculara.
Denumita si amputatie pulpara, are scopul de a mentine vitalitatea portiunii ramase printr-un tratment si invelis adecvat.
Procedura poate fi aplicata atat asupra dintilor primari cat si celor permanenti pentru a conserva dintele si a evita realizarea unei obturatii de canal.
Este utilizata frecvent in cazul dintilor primari deoarece stratul de smalt al acestora este mult mai subtire decat al dintilor permanenti iar pericolul de a fi afectat de carii este mai mare. Atunci cand bacteriile penetreaza dintele pana in camaruta nervului si mai departe nervul, dintele va suferi un abces. In acest caz prin pulpotomie este indepartat nervul si tesutul pulpei dentare din coroana, iar in loc este plasat un material de obturatie sedativ, ce pastreaza nervul ramas intact si vital.
Dupa realizarea acestui tratament dintele are nevoie de un proces de restaurare completa (coroana dentara din otel inoxidabil sau compozite) pentru a proteja dintele impotriva fracturilor.
Singura alternativa a pulpotomiei este extractia dentara, ce va necesita pe termen lung alte tratamente de restaurare (punti dentare, implanturi) .
Diferenta dintre pulpectomie si pulpotomie
Pulpotomia se limiteaza doar la indepartarea pulpei dentare din coroana dintelui nu si din canalele radiculare ale dintelui.
Medicul dentist aplicata acest tratament in pincipal pentru dintii primari dar si sintii adultilor care din anumite motive nu si-au format o structura radiculara. Scopul, in cazul dintilor copiilor, este de a mentine dintele in locul sau pana cand acesta va fi inlocuit de dintele permanent.
Pulpita
Pulpita este o inflamatie a pulpei dentare. Pulpita apare in urma patrunderii in pulpa dentara a unor microbi, fie prin smaltul si dentina distruse de caria dentara, fie prin orificiul apical al radacinii dintelui. Se caracterizeaza prin accese de dureri violente.
Daca este atinsa pulpa de la radacina dintelui, durerile pot iradia de-a lungul ramificatiilor nervului trigemen, iar bolnavul nu poate indica precis dintele bolnav si are impresia ca il dor cativa dinti.
In general acesta este un semn al necesitatii unei pulpectomii sau pulpotomii, datorita infectiei acute a pulpei dentare si poate anunta moartea nervului dentar. Pulpita ireversibila poate fi tratata doar printr-un tratament endodontic sau extractia dintelui.Sursa:
romedic.ro
Postări
