Ce ascunde pofta exagerata de mancare

Pofta exagerată de mâncare se datorează, în principal, greşitei gestionări a consumului de alimente. Sărirea peste micul dejun va crea, în compensaţie, o poftă de mâncare exagerată la prânz şi cină.

 

Supraconsumul de alimente industriale, rafinate, bogate în zaharuri, va determina oscilaţii mari ale glicemiei, hiperinsulinemie postprandială, care la rândul ei va favoriza transformarea acestora în grăsimi. Acest surplus de grăsimi se va depune în adipocite, celulele ţesutului gras, apărând în final supraponderalitatea şi obezitatea. Adipocitele au funcţii hormonale, secretând leptina, hormonul saţietăţii care acţionează asupra unei regiuni a creierului – hipotalamusul. Hipotalamusul controlează pofta de mâncare, dar în lipsa leptinei sau a rezistenţei la leptină acesta rămâne permanent activ, inducând foamea continuă. Astfel, începem să mâncăm orice, chiar şi alimente care în mod normal nu ne plac, ajungând inevitabil la obezitate.

Poftele pentru anumite alimente apar atunci când consumăm alimente industriale rafinate, cu încărcătură glicemică ridicată şi densitate nutriţională scăzută în cadrul unor diete monotone care nu ne pot furniza nutrienţii necesari sănătăţii organismului.

Spre exemplu, este cunoscut sindromul conservelor care se evidenţiază printr-un ansamblu de manifestări morbide, ca urmare a carenţelor vitaminice, îndeosebi vitaminele B şi C, induse de o alimentaţie bogată în produse tratate termic (sterilizate, pasteurizate, iradiate sau pregătite cu ajutorul microundelor). Pe lângă poftele alimentare, acest sindrom se manifestă şi prin leziuni cutaneomucoase: edeme, echimoze, pete şi hemoragii, asociate cu astenie intensă.

Pofta de dulce

Pofta de dulce, în condiţiile unei diete echilibrate şi diversificate este normală, însă problemele încep atunci când nu ne putem abţine de la consumul de dulciuri. Atunci când poftim tot timpul la dulce s-ar putea, în faza incipientă, să suferim de o carenţă de crom şi magneziu. Cromul este necesar pentru producerea factorului de toleranţă la glucoză (GTF), care este absolut necesar pentru funcţionarea normală a hormonului hipoglicemiant – insulina. Când insulina nu mai poate transporta glucoza din sânge în interiorul celulelor pentru a fi transformată în energie, celulele sunt permanent înfometate, inducând dorinţa de dulce.

Pofta de sărat

Cei care poftesc frecvent la alimente sărate s-ar putea să sufere de hipertensiune arterială, de deshidratare cronică şi de aceea ar trebui să se prezinte la un examen medical cât mai repede posibil.

Pofta de sărat poate indica şi o lipsă de calciu şi potasiu. Se cunoaşte că sodiul (Na) este un antagonist al potasiului (K) şi calciului (Ca), determinând eliminarea acestora din oase, plasma sanguină şi celulele corpului.

Se recomandă, în aceste cazuri, creşterea consumului de fructe şi legume, care sunt principalele surse de potasiu şi de produse lactate probiotice (iaurt natur, sana, kefir), surse valoroase de calciu împreună cu fasolea, alunele, nucile, sardinele, pătrunjelul frunze, brânzeturile etc.

Pofta de carne

Scăderea rezervelor de proteine, în special a masei musculare, atunci când suntem suprasolicitaţi fizic şi psihic, în cazul în care nu consumăm carne, ouă, lactate, poate determina pofta de carne. De asemenea, consumul de produse industriale din carne cu proteine cu valoare biologică scăzută (mezeluri, cârnaţi, paté-uri) poate declanşa şi întreţine pofta de carne, organismul sperând să găsească o sursă de proteine de înaltă calitate biologică. În aceste situaţii ar fi de preferat să adoptăm o dietă diversificată din care să facă parte în special carnea de peşte, carnea de pui (ecologic sau de curte), ouăle (ecologice sau de curte), carnea roşie ecologică, dar şi urda, quinoa, amarantul.

Pofta de fructe

Pofta de fructe reprezintă, în general, expresia carenţelor de enzime alimentare, vitamine, minerale şi fitochimicale (non-nutrienţi). Fructele din flora de pădure, sau cultivate (de preferat ecologice), consumate la deplină coacere naturală, în sezonul lor de apariţie, aprovizionează organismul cu enzime alimentare active (fiind alimente vii), vitamine naturale, minerale cu înaltă biodisponibilitate şi fitochimicale (antioxidanţi) necesare reechilibrării fiziologiei şi restabilirii sănătăţii fizice şi mentale.

Fructele crude vor fi consumate numai între mese, pe stomacul gol, fără a fi asociate cu nici o altă categorie de alimente: legume, leguminoase, carne, lapte, ouă, grăsimi, cereale.

Fructele se pretează cel mai bine pentru înlocuirea alimentelor junk-food care de obicei se ronţăie între mese: chips, snacks, pop-corn, dulciuri, sticks etc.

Pofta de cafea

Pofta de cafea poate trăda o lipsă de sulf (S) şi fier (Fe). Surse bune de sulf sunt carnea, peştele, ouăle, lactatele, varza, broccoli, conopida, cerealele integrale, germenii proaspeţi de grâu, lintea, năutul, ceapa, usturoiul (alicină).

Fierul este de asemenea un element vital, găsindu-se în organe de animale, carne (în forma hemică), ouă, ciuperci, pătrunjel frunze, boia de ardei, cacao-ciocolată neagră, cafea, etc.

Sfaturi pentru prevenirea poftei excesive de alimente

Pofta exagerată de mâncare poate fi combătută şi corect gestionată prin adoptarea unei diete diversificate şi echilibrate, formată din alimente naturale, integrale, provenite din lanţuri trofice scurte ecologice, durabile.

Asociaţi corect alimentele şi ingredientele din alimente, cu respectarea orarului de masă şi a celor trei mese principale zilnice. Luaţi micului dejun întotdeauna, ştiind că acesta este esenţial pentru prevenirea poftelor şi foamei exagerate, prevenind apariţia supraponderalităţii şi obezităţii.

Consumaţi minimum cinci porţii de legume şi fructe crude în fiecare zi, înlocuind ronţăitul de alimente tip junk-food (chips, sticks, snacks); Consumaţi alimente naturale, integrale, cu încărcătură glicemică scăzută (GL), pentru evitarea oscilaţiilor mari ale glicemiei.

Practicaţi activităţi fizice precum mersul pe jos, folosirea scărilor, înot, grădinărit, zilnic, cel puţin o jumătate de oră pentru combaterea sedentarismului – inamic modern asociat cu hrana devitalizată industrială şi cu supraconsumul implicit de calorii goale, dar ieftine, însă nocive dupa cum spunea si doctorul Mencinicopschi.

7 soluţii ca să eviţi constipaţia

Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare prezinta 7 metode pentru evitarea constipatiei.

Dieta bogată în alimente rafinate, stres la serviciu, stres acasă, stări de anxietate frecvente, oboseală, balonări, disconfort abdominal, constipaţie...  Viaţa omului modern se desfăşoară într-un cerc vicios: dieta dezechilibrată şi stresul determină oboseală şi balonări urmate de constipaţie.

Chiar dacă este un simptom supărător, constipaţia nu este luată în serios. Unora li se pare normal să aibă un scaun o dată la 3-4 zile. Greşit! Foarte multe persoane suferă de constipaţie fără să îşi dea seama. În mod normal, o persoană sănătoasă ar trebui să aibă un scaun pe zi sau cel mult la două zile.

Întârzierea apariţiei scaunului ar trebui să tragă semnalul de alarmă, să te îndemne să iei măsuri măcar pentru a reduce disconfortul abdominal în primă instanţă şi să împiedici ca această tulburare să se agraveze.

Iată câteva remedii utile!

 

1. Pătrunjelul

Întăreşte sistemul de apărare al organismului, este antiinfecţios, elimină sau limitează procesele inflamatorii, este diuretic (elimină apa, ureea, acidul uric şi clorurile) şi depurativ, curăţând corpul de toxine, antiseptic al sângelui, al tubului digestiv şi al căilor urinare, favorizează transpiraţia, contribuind şi în acest fel la eliminarea toxinelor.
 

2. Chimenul

Este folosit ca adjuvant în enterocolite (combate inflamaţiile intestinale şi mai ales balonarea), tratează anorexia, lipsa apetitului şi este un bun diuretic, antiseptic.
 

3. Coriandrul

Este un bun stimulent al secreţiei gastrointestinale, calmant şi carminativ, ajută la eliminarea gazelor din stomac şi din intestine.

4. Oregano

Este un bun adjuvant în afecţiunile biliare, gastrite, colici abdominale.
 

5. Argila

Previne gastrita, arsurile stomacale, ulcerul, problemele digestive, elimină toxinele din organism, paraziţii intestinali, previne greaţa şi stările de vomă.
 

6. Seminţele de in

Conţin 40% fibre cu proprietăţi laxative, calmante, fiind recomandate în constipaţie.

7. Seminţele de psyllum

Sunt recunoscute ca tratament pentru disconfortul abdominal.

Fibrele din ultimele două tipuri de seminţe se comportă asemenea unui burete odată ajunse în intestin: se umflă, absorb substanţele toxice, stimulează peristaltismul şi uşurează tranzitul intestinal, eliminând constipaţia. Adăugarea în alimentaţie a fibrelor vegetale asigură o digestie corespunzătoare şi un tranzit intestinal normal. Cel mai bun mod de a adaugă fibre la dietă este creşterea cantităţii de fructe şi de legume din alimentaţie. Aceasta înseamnă un minim de 5 porţii de legume şi fructe.

Postul, metoda moderna de detoxifiere

Postul este o practica existenta in toate religiile si consta in abtinerea partiala sau totala de la alimentele de origine animala. In prezent, postul religios este adesea privit ca o metoda moderna de detoxifiere.

Acumularea toxinelor in organism creeaza migrene, dereglari stomacale, depresii si o incetinire a metabolismului. Dieta bogata in proteine si saraca in vitamine si calciu provoaca probleme pe termen lung si tocmai de aceea detoxifierea organismului devine obligatorie, informeaza best-home-remedies.com.

Regimul alimentar impus de postul religios este recomandat si in cazul anumitor afectiuni care necesita o dietaalimentara corespunzatoare. Tocmai de aceea el poate reprezenta un bun pretext pentru preintampinarea anumitor afectiuni.

Eliminarea grasimilor de origine animala din alimentatie favorizeaza digestia. Astfel, vitaminele din alimentatie si calciul se fixeaza mult mai bine si astfel vei fi ferit de afectiunile care apar din cauza regimului alimentar impropriu.

Alergiile, dereglarile colonului sau problemele respiratorii nu iti vor da batai de cap, pentru ca nu vor avea un mediu favorizant pentru aparitia lor.

Postul are ca efect reducerea totala a toxinelor din corp. Sistemul imunitar va fi intarit, iar digestia va fi reglata. Astfel, alergiile de orice tip sau migrenele nu vor mai fi o problema pentru tine.

Reducerea grasimilor animale are ca efect oxigenarea tesuturilor si curatirea in profunzime a ficatului, rinichilor si colonului. Vederea si respiratia vor fi imbunatatite considerabil prin dieta regulata de vitamine si tu vei avea un tonus de invidiat in fiecare zi.

Cum postesti?

Specialistii recomanda sa postim, ca metoda de detoxifiere, timp de trei zile in fiecare luna si zece zile o data pe an.

Toxinele de orice fel pot fi eliminate in trei zile, iar refacerea totala a organismului dureaza de la cinci la zece zile, tocmai de aceea sunt necesare ambele tipuri de detoxifiere.

Exista totusi cateva lucruri care trebuie evitate in timpul postului. Specialistii avertizeaza asupra postului negru, prezent in religia crestin ortodoxa, care consta in abtinerea totala de la orice aliment pe durata unei zile, in care se consuma numai apa.

Toxinele sunt eliminate prea rapid si astfel organismul va resimti nevoia acuta de vitamine. Apar durerile de cap si o slabire generala a rezistentei acestuia.

Cea mai indicata metoda de a posti este de a consuma, in primele doua zile, numai fructe si legume. Sub forma salatelor si sucurilor de fructe, organismul isi va prelua necesarul de vitamine pentru fiecare zi. Nu uita de cei doi litri de apa pe zi, absolut necesari in aceste cazuri.

Evita sucurile dulci sau cele de rosii. Vei resimti rapid nevoia de a consuma alimente cu un continut proteic bogat si nu vei putea sa iti respecti dieta de detoxifiere.

Incearca sucul de mere, morcov sau lamaie si vei observa imediat efectele benefice asupra sistemului digestiv. Ca o regula generala, nu pot fi combinate sucurile de fructe cu cele de legume.

In ultima zi a postului tau, poti consuma paste sau produse de origine vegetala, dar nu in exces, pentru a nu provoca blocaje ale colonului.

Evita in aceste trei zile guma de mestecat, iar daca te simti slabit, poti lua cate o pastila de spirulina in fiecare zi, pentru redobandirea echilibrului nutritiv.

Somnul este foarte important. Evita sa pierzi noptile, cel putin pe durata celor trei zile de regim. Vei resimti orele pierdute si organismul tau va fi slabit si lipsit de vigoare.

Nu renunta la exercitiile zilnice de intretinere, dar nu opta pentru tehnici epuizante, care sa te solicite mai mult decat organismul are nevoie.

Daca nu esti hotarat sa respecti aceasta tehnica de detoxifiere, gandeste-te ca sunt doar trei zile in fiecare luna, pe care daca le respecti, te vei putea bucura de toate alimentele preferate, avand un tonus mai bun, o digestie fara probleme si o stare generala de invidiat.

Salata verde stimuleaza metabolismul si revigoreaza

Salata constituie un aliment de improspatare, de revigorare si de curatire a organismului.  Este cunoscut efectul ei de stimulent al poftei de mancare si faptul ca contribuie la obtinerea unor valori normale ale indicelui de hemoglobina, continutului in vitamine si saruri minerale. Conform specialistilor, salata combate mai multe afectiuni, chiar si stresul.

Un remediu purificator extraordinar

Numele stiintific al salatei este Lactuca sativa si face parte dintre salatele consumate frecvent de catre toata lumea, ea aparand in tot timpul anului. Salata verde poate fi consumata ca atare sau poate fi pregatita sub forma de supe sau ciorbe, prin adaugarea unor ingrediente.

Salata verde este unul dintre foarte putinele alimente naturale cu gust amarui din bucataria traditionala romaneasca. Substantele cu gust usor amarui din frunzele salatei au proprietati cu totul miraculoase, mai ales atunci cind sunt consumate in cantitati mari. Ele stimuleaza si dreneaza ficatul, intensifica tranzitul intestinal, inlatura atonia (lenea) organelor interne, curata vasele de sange si regleaza activitatea anumitor glande endocrine.

Sarurile de iod previn si combat reumatismul

In frunzele de salata se gasesc numeroase saruri minerale, dintre care trebuie mentionate cele de iod, magneziu, fosfor, cupru, arsenic si zinc, toate cu roluri importante in desfasurarea normala a proceselor metabolice. Sarurile de iod au efect antisclerotic mai ales asupra vaselor cu diametru mare, depurativ, hipotensor si asigura functionarea normala a glandei tiroide, cu rol deosebit de important pentru persoanele varstnice. Sub forma naturala, sarurile minerale nu prezinta fenomene de intoleranta la iod. Sarurile de iod previn si combat reumatismul, imbatrinirea precoce a tesuturilor, a hipercolesterolemiei, iar pe copii ii ajuta la crestere. Alte alimente care contin iod: algele, ceapa, usturoiul, spanacul, varza, morcovul, prazul, rosiile, perele si strugurii.

Magneziul din salata constituie un stimulent al celulelor

Sarurile de magneziu din salata constituie un stimulent al celulelor, un reechilibrant nervos si un drenor hepatic. Aceste saruri intirzie imbatrinirea si combat cancerul. Sarurile de magneziu se mai gasesc in orz, ovaz, porumb, griu, cartofi, curmale, spanac, sfecla rosie si polen. Sunt eficiente in caz de astenii, tremuraturi, tulburari digestive (hepatobiliare in special), in afectiunile reumatismale si altele.

Sarurile de fosfor din salata au un rol plastic si dinamic. Ele se combina cu vitamina D si mentin la valori normale calciul din organism. De altfel, influenteaza si functionarea normala a sistemului nervos. Se mai gasesc in cereale, usturoi, morcov, telina, ceapa, rosii, praz, nuci, polen si struguri. 
 

Sarurile de cupru ale salatei sunt indispensabile vietii celulelor si formarii oaselor. Ele combat afectiunile reumatice si canceroza, sunt antivirale, antiinflamatorii si intervin in functionarea tiroidei, fiind un element antiviral si antigripal. Se mai gasesc in migdale, nuci, alune, grau, sfecla rosie, ceapa, spanac, praz, cirese, mere, portocale, struguri, polen si altele. Impreuna cu vitamina C, intervin favorabil in gripe si afectiuni reumatice. 
 

Zincul contribuie la stergerea urmelor stresului de peste zi

La randul lor, sarurile de zinc care sunt prezente in frunzele de salata au efect benefic in formarea globulelor rosii asupra glandelor genitale, a hipofizei si a pancreasului. Ele se mai gasesc in sfecla rosie, grau, orz, varza, spanac, rosii, piersici, portocale si altele. In fine, sarurile de arsen sunt tonice si reconstituante, inlesnind respiratia. Sunt indicate in toate formele de lipsa de mancare, in unele afectiuni reumatice, in bolile de piele si ca energizante. Mai sunt prezente in grau, orez, usturoi, varza, spanac, morcov, cartof, mar. 
 

Dar, in afara sarurilor minerale, salata mai contine si multe vitamine: A, B, C, D si E. Existenta sarurilor minerale benefice si a principalelor vitamine dau organismului rezistenta la infectii si virusuri si elementele necesare functionarii normale a organismului.  Salata mai contine multa clorofila, ce are rol antianemic, aminoacizi si mucilagii in cantitate mare cu rol deosebit de important in normalizarea digestiei si a tranzitului intestinal, fiind un real ajutor, sub forma de laxativ, pentru cei ce sufera de constipatie.

Intrebuintari in unele maladii psihice si ale inimii

Tot in salata verde se gasesc si substante chimice cu rol de hormon care explica doua calitati ale ei, si anume: salata este un sedativ, consumata mai ales seara, contribuie la stergerea urmelor stresului de peste zi si are calitatea de a induce un somn fiziologic.

In al doilea rand, actiunea sedativa se manifesta sub forma unui efect anafrodisiac, de sedare sexuala, in cazurile de hiperexcitabilitate sexuala si aceasta datorita substantelor cu functie de hormon feminin (estrogen). In afara acestui efect, substantele cu rol de hormoni au un rol deosebit de important in mentinerea integritatii pielii si a vindecarii multor afectiuni ale acesteia.

Salata verde isi gaseste intrebuintari in unele maladii psihice, ale inimii (eretism cardiac), in insomnii, in unele afectiuni ale cailor respiratorii (bronsita), in diabet,> in unele afectiuni reumatismale (guta, artrita), in menstre dureroase, constipatie, afectiuni hepatice si altele. 

Medicamentul din foi

Este important de retinut ca exista trei lucruri care transforma salata verde dintr-un banal aliment intr-un veritabil medicament:
• Cantitatea de salata verde consumata zilnic - se mananca minimum 150 grame salata, pe stomacul gol, inainte de fiecare masa.
• Modul de preparare - salata trebuie asezonata numai cu ingrediente naturale: ulei de floarea-soarelui sau de masline presat la rece, otet natural de mere sau suc de lamaie proaspat stors, sare grunjoasa. Ideal este sa consumam salata la maximum un sfert de ora de la preparare, pentru ca altfel principiile sale active se deterioreaza.
• Asocierea cu alte alimente - intr-o cura de primavara nu trebuie sa se consume in paralel alimente care sa ne impovareze organismul cu toxine, cum ar fi carnea, prajelile, produsele de patiserie ori cu aditivi sintetici. Inlocuiti-le cu orez integral, paste fainoase sau fulgi de grau, porumb sau ovaz. 
 

Alte proprietati ale salatei

Salata verde este indicata in ameliorarea unor boli precum: dischinezie biliara, hepatita cronica - se recomanda salata creata, cu frunzele ceva mai tari, care desi sunt mai aspre si destul de amare, au un efect puternic de drenare a ficatului si de stimulare a activitatii sale.

Obezitate - se consuma salata verde atat inainte de masa, cat si in timpul ei, cu alte feluri de mancare. Daca veti reusi sa consumati 500 grame de salata pe zi, veti constata dupa o saptamina o scadere sensibila in greutate. Motivul? Accelerarea proceselor de eliminare, reducerea volumului de hrana bogata in calorii si, nu in ultimul rand, o reglare spontana a apetitului. 
 

Ateroscleroza, tromboflebita si arterita obliteranta - se consuma salata verde, asezonata cu uleiuri obtinute prin presare la rece si otet de mere. Cele trei componente au efecte puternice de curatare a vaselor de sange, de reducere a colesterolului, precum si de fluidificare a sangelui.
 

Digestie lenta - cu un sfert de ora inainte de masa se consuma salata verde acrita din belsug cu otet de mere si presarata cu putin piper negru. Efectul este garantat. 
 

Hiperexcitabilitate sexuala - unul din motivele pentru care salata (la fel ca si laptuca ori semintele de dovleac) e un leac monastic este faptul ca diminueaza pasiunile fizice si ajuta la controlul simturilor. Ca atare, consumarea sa din belsug este recomandata ca tratament nu numai in hiperexcitabilitate sexuala la femei si barbati, ci si in alcoolism, apetit alimentar exacerbat ori chiar in dependenta de narcotice. 
 

Constipatie - se recomanda adaugarea uleiului de masline in salata si acrirea ei cu suc de fructe verzi (corcoduse, prune, caise si altele). Salata verde, avand un volum mare, joaca rolul unui piston care impinge continutul intestinului si il curata, iar celelalte doua ingrediente mentionate faciliteaza procesele de eliminare. 
 

Bolile produse de intoxicare (guta, reumatism, alergie si altele) - consumul unor mari cantitati de salata verde faciliteaza eliminarea toxinelor, mai ales prin intestinul gros.

Secretul reusitei tratamentului este sa mancati o cantitate suficienta de salata zilnic si sa beti multe lichide (apa de izvor, ceai de banutei ori de papadie). 
 

Stimuleaza diureza si secretia lactata la tinerele mame, precum si buna functionare a stomacului si intestinului gros. Poate trata hematuria (pierderea de sange prin urina). 
 

Totusi, specialistii atrag atentia ca un consum excesiv de salata verde poate provoca ameteli si dureri ale globilor oculari.

Cat de periculoase sunt sucurile carbogazoase

Ne fac viata mai dulce, mai efervescenta si mai colorata. Cel mai mult ne place sa le consumam in combinatie cu mancaruri gustoase din categoria fast-food. Indiferent de perioada anului, nu lipsesc bauturile carbogazoase, cu toate soiurile de arome si care au diferite culori.

Profesorul doctor Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare, dezvaluie, in Libertatea, ingredientele aflate in bauturile carbogazoase care ne imbolnavesc. „Pe langa colorantii foarte periculosi, cum este tartrazina (E 102 - care «ingalbeneste » alimentele, dandu-ne impresia ca sunt asa de la portocale), sucurile carbogazoase contin aditivi cu o concentratie glicemica foarte mare. Cu alte cuvinte, multe, multe zaharuri. De exemplu, un litru de bautura de tip cola sau cu aroma de portocala este echivalent cu 100-110 grame de zahar alb, cantitate foarte mare pentru organismul nostru (n.r. - 100 g de zahar inseamna aproximativ jumatate de cana obisnuita, in conditiile in care, pentru un barbat, se admit 60 g de zahar pe zi, iar pentru o femeie, 50 g). Mai ales ca, intr-o zi normala, bem o cafea cu zahar si consumam dulciuri si produse de patiserie, care, pe langa zaharul alb, contin si aditivi cu o concentratie glicemica ridicata”, explica Mencinicopschi.

Tartrazina poate provoca agitatie permanenta

Tartrazina este colorantul galben care imita, la sucuri, „aportul” de portocale. In realitate, culoarea naturala oferita de citrice pe care o gasim la cele mai multe bauturi racoritoare este de maximum 2%. Restul este tartrazina, sau E 102. Cea mai grava afectiune care poate fi provocata de acest colorant este ADHD sau sindromul agitatiei permanente. Spre exemplu, un copil nu se mai poate concentra la ceea ce face, de pilda la lectii, si este in permanenta agitat, atat fizic, cat si psihic. Totodata, tartra- zina mai poate provoca multe forme de cancer.

Galben de chinolina, interzis micutilor

E 104, sau galben de chinolina, se afla pe lista celor mai periculosi coloranti. Bineinteles, imita culoarea portocalelor sau a lamailor. Potrivit specialistului in alimentatie doctor Gheorghe Mencinicopschi, sucurile care contin aceasta substanta ar trebui interzise urgent copiilor. Substanta este cancerigena, poate provoca obezitate si boli neurovegetative.

Galbenul portocaliu poate provoca alergii

E 110 e un alt colorant care imita culoarea galbena a fructelor. Se gaseste in foarte multe sucuri, dar si in guma de mestecat. Poate provoca alergii, congestie nazala, astm si disfunctii ale perceptiei gustului. Incercati sa excludeti din alimentatia voastra, dar mai ales a copiilor, produsele care contin galben sau portocaliu.

Aspartamul (E 951), extrem de nociv

Una dintre cele mai nocive substante pe care o gasim in sucuri. Este un indulcitor chimic extrem de daunator organismului, folosit la asa-zisele bauturi care nu contin zahar sau la cele light. Pentru a i se ascunde gustul chimic, aspartamul este folosit in combinatie cu alti aditivi, care, la randul lor, sunt extrem de nocivi. Poate provoca boli grave, precum cancer, scleroza, eplilepsie, maladiile Parkinson si Alzheimer.

Zaharina E 954, periculoasa

Adesea, multe dintre femeile care tin cura de slabire, pentru a evita zaharul, consuma zaharina - E 954. Si in bauturile racoritoare gasim acest aditiv. Studiile au aratat ca prezenta acestei substante in stomac, pe o perioada lunga de timp, duce la aparitia cancerului.

Acidul ciclamic care ne face obezi

Acidul ciclamic, sau E 952, e un alt indulcitor si potentator de gust care se gaseste in bauturile racoritoare. Potrivit lui Mencinicopschi, acest aditiv este nociv si poate crea obezitate, avand un indice glicemic ridicat. Cu alte cuvinte, fugim de bauturile cu zahar ca sa nu ne ingrasam, dar ne imbolnavim de la indulcitori. La randul ei, obezitatea aduce alte boli - de ficat, cardio-vasculare si chiar cerebrale.

Cancerul si sucraloza (E 955)

Unul dintre cei mai periculosi aditivi, care indulceste de 600 de ori mai mult decat zaharul si de doua ori mai mult decat zaharina, e sucraloza, sau E 955. Studiile arata ca aceasta afecteaza timusul (un organ mic, aflat in cavitatea toracica, care lupta contra cancerului). Timusul e dirijorul sistemului imunitar, iar sucraloza ii poate afecta activitatea si riscam sa ajungem la boli grave, precum cancerul.

„Femeile insarcinate care consuma sucuri carbogazoase ar trebui sa renunte urgent la ele. Substantele nocive ale acestora pot intra si in lichidul amniotic (n.r. - lichidul in care se dezvolta fatul) si pot afecta copilul, care se poate naste cu o predispozitie la obezitate”, explica profesorul Mencinicopschi.

Fructele, precum merele sau portocalele, sunt mai bune daca le mancam si nu le stoarcem cu un robot de bucatarie. Asadar, o parte din proprietatile fructelor se pierd atunci cand le transformam in „fresh”. Totusi, asta nu inseamna ca sucurile naturale pe care le facem in casa nu sunt bune, ba din contra, e bine sa inlocuim cu ele sucurile carbogazoase.

Vinul ca si medicament

Medicii din toate timpurile incepand cu Hipocrate “parintele medicinei” au recunoscut si recunos inca, calitatile curative si nutritive ale “alimentului” vin. Hipocrate recomanda anumite vinuri pentru a scapa de febra, anumite vinuri cu rol diuretic, anumite vinuri pentru a dezinfecta ranile sau ca si suplimente alimentare in jurul anului 450 i.Hr. Multe studii din intreaga lume au concluzionat ca majoritatea persoanelor sanatoase care beau vin regulat si cu moderatie traiesc mai mult si sunt mai sanatoase. Timp de secole, vinul a fost considerat mai mult un remediu si un aliment decat o toxina. Bautura extrem de populara si preferata bucatariilor europene si mediteraneene, vinul este un produs gasit in multe varietati, in functie de sol, de clima si de cultura din care face parte. In regiunile din Franta unde dieta era deosebit de bogata in grasimi s-a constatat ca incidenta atacurilor de cord era mai scazuta, comparativ cu incidenta atacurilor de cord la alte popoare, iar din acel moment, multe studii s-au facut in intreaga lume, in special in America, furnizand probe conform carora vinul baut bineanteles cu moderatie, are efect pozitiv asupra sanatatii.

Multe alte studii medicale au mai demonstrat si alte beneficii si remedii ale consumului moderat si regulat de vin, printre care se numara: riscul scazut de atacuri de cord, tumori colorectale, anumite tipuri de cancer, mentinerea sanatatii inimii chiar si in raceala. Efectul de protectie cardiaca a fost atribuit antioxidantilor care se gasesc in pielita si semintele strugurilor rosii si negri. Cercetatorii cred ca antioxidantii, numiti flavonoide, reduc mult riscul bolilor cardiace coronariene. Alte studii au aratat ca, vinul rosu consumat cu moderatie, poate inhibe dezvoltarea tumorala in anumite tipuri de cancer si poate ajuta si in tratamentul unor boli la fel de grave, precum Alzheimer si Parkinson. In Cabernetul Sauvignon s-a gasit cea mai mare concentrare de flavonoide, dupa cum au demonstrat cercetatorii de la o universitate californiana. Cu cat vinul este mai dulce, cu atat cantitatea de flavonoide este mai mica, vinurile rosii seci sunt cea mai buna alegere pentru continutul mare de flavonoide. S-a mai demonstrat si faptul ca sucul de struguri sau vinul rosu fara alcool contine acelasi tip de antioxidant ca si vinul rosu.

Vinul rosu ca si remediu

Scaderea colesterolului LDL- vinul rosu scade colesterolul LDL (colesterolul “rau”) prin flavonoidele pe care le contine si creste nivelul colesterolului HDL (colesterolul “bun”). Sucul de struguri si vinurile fara alcool nu scad nivelul colesterolului LDL (colesterolul “rau”), in comparatie cu vinul rosu.

Flavonoidele pe langa cresterea colesterolului HDL (“bun”), previn formarea cheagurilor de sange, formarea placilor in artere si reduc obstructionarea vaselor de sange cauzate de depozitele de grasime. Este important sa mentionam ca acest consum de vin ar trebui limitat la doua pahare pe zi in cazul barbatilor, si la un singur pahar pe zi in cazul femeilor, in vederea culegerii a maximum de beneficii. Consumul de vin ar trebui limitat doar la persoanele fara probleme sociale sau de sanatate. Persoanele cu probleme medicale si sociale, datorate consumul de alcool, nu ar trebui sa mai consume alcool deloc.

Subtierea sangelui-resveratorul are un rol important si in subtierea sangelui. El actioneaza prompt, impiedicand trombocitele sa se alipeasca. Prin acest mecanism, resveratrolul poate impiedica aparitia infarctului miocardic.

Mentinerea siluetei- vinul ii ajuta si pe cei care-si doresc sa-si mentina silueta. Cercetatorii demonstreaza in ultimul timp ca resveratrolul, un antioxidant continut de struguri, inhiba stocarea grasimilor in celule si previne astfel si afectiuni ca diabetul, iar in privinta caloriilor nu va faceti probleme; 100 g struguri rosii au doar 60 calorii.

Osteoporoza sau menopauza prematura- se datoreaza lipsei de estrogen si se banuie ca vinul rosu tot prin resveratorul pe care il contine ar putea ajuta. Daca nu va place vinul rosu , resveratorul se mai gaseste si inalte fructe precum afinele si macesele.

Prevenirea cancerului- studiile de laborator au scos in evidenta faptul ca resveratorul are si proprietati anti cancer. Actiunea resveratorului a fost observata in urmatoarele directii: micsorarea mutatiilor de ADN care produc cancerul, distrugerea celulelor bolnave concomitent cu blocarea crearii de vase de sange in jurul tumorii, vase prin care era alimentata tumoarea. Acest antioxidant are si capacitatea de inhibare a raspandiri celulelor bolnave in alte zone (metastaza).

Disfunctii sexuale- dincolo de atributele afrodiziace consacrate de cultura stramoseasca vinul, si in special vinul rosu datorita flavonoizilor actioneaza ca un antioxidant, imbunatatind circulatia sangelui in in zonele periferice. Vinul este unul dintre aceste bauturi savuroase folosite in disfunctii sexuale, si este cel mai des folosit afrodiziac in toata lumea, in special vinul rosu.Vinul actioneaza atat la barbati, cat si la a femei. Barbatii sunt mai putini inhibati dupa consumarea unui pahar-doua de vin si se pot apropia cu mai multa usurinta de femeia dorita. Si femeile devin mai deziinhibate de un consum moderat de alcool si in plus li se mareste nivelul de testosteron, crescandu-le astfel libidoul.

Pentru a spori efectul vinului, acesta poate fi combinat cu alimente afrodiziace: avocado, ciocolata, mierea, dar mai ales capsuni.

Se spune ca vinul de Porto este cea mai afrodiziaca bautura din lume. Originar din Portugalia, se considera ca ar avea efecte maxime atunci cand este servit alaturi de capsune. Clasicul vin alb de Porto are mai multe proprietati afrodiziace decat cel rosu. Vinul alb include ingrediente ca scortisoara, ghimbir, cuisoare, vanilie, zahar.

Atentionari in legatura cu vinul

Femeile sunt mult mai expuse decat barbatii riscurilor provocate de alcool, motivele fiind inca neclare, partile negative ale vinului sunt legate in principal de cantitatea de alcool bauta, nu de particularitatile vinului rosu, cu o singura exceptie: durerea de cap cauzata de vinul rosu. Durerea este cauzata de catre tanin (substanta chimica care da culoare rosie si gust puternic vinului rosu). Taninul se gaseste in pielita strugurilor rar gasindu-se in vinul alb. Taninul poate provoca migrene sau poate cauza dureri de cap chiar si persoanelor fara astfel de probleme in acest sens. Sensibilitatea la tanin variaza insa de la persoana la persoana, problemele sunt legate in general de cantitatea de alcool prezenta in vinul rosu, taria vinului trebuie luata in seama neaparat. Citesti eticheta!

In cantitati mari alcoolul reduce capacitatea de concentrare si atentia, incetineste activitatea cerebrala si intarzie reflexele. El contribuie la accidente rutiere, casnice, etc.

Se stie ca alcoolul nu face casa buna niciodata cu medicamentele, oricare ar fi tipul acestora. Motivul este simplu; alcoolul este metabolizat in ficat si poate interactiona cu substantelor medicamentoase in mod nedorit sau functie de cantitate, fatal. Combinatia dintre somnifere si bautura este periculoasa si ea.

Afectiuni provocate de consumul excesiv

* hipertensiune arteriala

* distrugerea ficatului (ciroza)

* osteoporoza

* riscul crescut de cancer de diferite tipuri: de gat, de ficat, de san, de esofag

* ulcer la stomac

* afectarea muschiului inimii

* pancreatita acuta si cronica

* nivelul trigliceridelor marit (un tip de grasime care circula in sange)

* obezitate.

Unde ne gasiti?

Total Top
Director web

Vital man

Carnea de peste si beneficiile acesteia

Pe masura ce oamenii devin din ce in ce mai preocupati de alimentatie si incep sa numere caloriile din farfurie, pestele a devenit o alternativa usoara si mai ales sanatoasa a consumului de carne rosie.

Carnea de peste este recomandata mai ales celor care sufera de diferite boli cardiace, dar ajuta si la mentinerea unui nivel constant al glicemiei. Nutritionistii propun un consum regulat de peste pe saptamana, indiferent de varsta, pentru a combate o gama larga de afectiuni, de la cele intalnite in cazul copiilor, pana la astm sau chiar cancer de prostata.

Principalul avantaj al carnii de peste, conform elor de la fabrica de carne il reprezinta grasimile din seria acizilor grasi esentiali omega 3. Acestia se gasesc in carnea de peste oceanic de apa rece - macrou, hering, somon, cod, ton, sardine. Grasimile din peste previn imbatranirea precoce si protejeaza sistemul nervos. S-a demonstrat chiar ca in cazul copiilor, pestele stimuleaza dezvoltarea capacitatilor intelectuale. Iar batranii care mananca peste de trei-patru ori pe saptamana sunt mai putin predispusi riscului de a suferi de Alzheimer.

Potrivit studiilor de specialitate, creierul este unul dintre cei mai mari consumatori de energie, iar buna lui functionare depinde intr-o oarecare masura de aportul de fosfor si, implicit, de consumul de peste. In cazul copiilor ai caror mame au consumat peste pe perioada sarcinii si a alaptarii si care, apoi, au primit, in alimentatia lor peste, s-a observat o dezvoltare neuropsihica mai rapida, dar si un nivel al inteligentei mai ridicat. Carnea de peste este insa recomandata si in cadrul curelor de slabire, deoarece are o cantitate mult mai mica de lipide in comparatie cu alte tipuri de carne.

Heringul ne ofera 167 calorii / 100 g, macroul - 183, iar tonul are 160. Pestele de apa dulce are carnea mai slaba decat cel oceanic si, in consecinta, un aport caloric mai mic, astfel ca 100 g pastrav contin 85 de calorii si aceeasi cantitate de crap - 83 de calorii. Continutul in minerale este, de asemenea, apreciabil, mai ales in fier, fosfor, zinc, cupru calciu, dar si de oligoelemente ca fluor, seleniu, cobalt si mangan. Pestele contine, de asemenea, toata gama vitaminelor B. Desigur, precum orice alt aliment, pestele isi poate pierde din valoarea nutritiva daca este procesat excesiv sau prajit.

Valoarea energetica in functie de specia de peste

Babusca	17,3% proteine	4,5% lipide	113 calorii
Calcan	17% proteine	2% lipide	88 calorii
Cod	19% proteine	1% lipide	87 calorii
Crap	18,9% proteine	2,8% lipide	104 calorii
Crap de helesteu	16% proteine	1% lipide	159 calorii
Heringi de primavara (slabi)	19,1% proteine	6,5% lipide	139 calorii
Heringi de vara, toamna, iarna (grasi)	17,7% proteine	18,5% lipide	245 calorii
Macrou	22% proteine	10% lipide	183 calorii
Morun	17,5% proteine	4,7% lipide	115 calorii
Nisetru	18,5% proteine	11,7% lipide	237 calorii
Platica	16,9% proteine	3% lipide	78 calorii
Salau	19,4% proteine	9% lipide	83 calorii
Scrumbii de Dunare	14,2% proteine	26% lipide	300 calorii
Somn	16,8% proteine	18,8% lipide	244 calorii
Stavrid	18,8% proteine	4% lipide	114 calorii
Stiuca	19% proteine	4% lipide	82 calorii

Ustuoiul, aliatul numarul 1 impotriva gripei

Consultand sfatul medicului am aflat ca usturoiul este o planta medicinala, alimentara si condiment, bienala cultivata in majoritatea formelor de relief la noi in tara. Usturoiul are in sol un bulb divizat in bulbi mai mici (denumiti catei in termeni populari). Frunzele sunt lineare si ascutite la varf. In al doilea an de la cultivare, se formeaz o tulpina ce are in varf, grupate, florile de culoare alba, sub forma de cima globuloasa.

Planta contine glucide, aminoacizi liberi, saponine, betasisterol, glucide, proteine, lipide, vitamine, minerale (potasiu, fosfor, calciu, magneziu, sodiu), alicina. Mirosul si gustul sunt puternice, iuti.

Usturoiul are efect antispastic, colagog, diaforetic, anticancerige, expectorant, febrifug, stomahic, vasodilatator, antimicrobian, hipotensiv, antihelmintic.
Usturoiul este folosit ca si condiment in gastronomie. 

Uz intern:

- guturai, raceli, arteroscreloza, boli reumatice, afectiuni digestive, pneumopatii, gripa, bronsita cronica, astm, tuse, febra, hiprtensiune, hipercolesterolemie, infectii bacteriene, artroza, paraziti intestinali, guta, meteorism abdominal - consumat ca atare, tinctura, pulbere.

Uz extern:

- pitiriazis, arsuri, ulceratii cutanate, abcese tegumentare, veruci vulgare.

Contraindicatii:

- Nu se recomanda in timpul alaptarii (schimba gustul laptelui matern si determina colici abdominale bebelusului).

Efecte adverse:

- Supradozajul sau consumul de usturoi de culoare galbena sau incoltit cauzeaza voma, arsuri gastrice, sindrom dispeptic, sangerari, greturi.

Chinezii au inventat orezul din plastic

In urma cu o saptamana, portalul money.ro atragea atentia asupra noii gaselnite a chinezilor: orezul din plastic.

Scandalul imens a fost declansat în China, pe fondul unor dezvăluiri apărute în presa din Singapore.  Mai multe companii chineze sunt acuzate că produc orez din plastic pentru a-şi reduce cheltuielile şi a-şi mări profiturile pe piaţa internă.

Orezul fals este produs dintr-un amestec de cartofi dulci şi plastic. Pasta de cartofi este tocată sub forma boabelor de orez, la care se adaugă răşini sintetice pentru a-i da fermitate. Un reprezentant al Asociaţiei Restaurantelor din China a declarat că aceste răşini sunt foarte periculoase pentru sănătatea umană atunci când sunt consumate.

Autorităţile au promis că vor investiga toate companiile care produc acest orez. Vânzarea orezului din plastic are loc doar pe piaţa chineză, unde preţul său de producţie scăzut le aduce comercianţilor un profit frumos.

Asteptam sa intre si pe piata romaneasca...

Sanatatea din ceaiul de menta

Menta (Mentha Piperita) este un remediu natural deosebit pentru imbunatatirea digestiei, calmarea durerilor de cap.
Aroma sa si callitatile medicinale au fost apreciate de secole. Se pare ca era foarte populara la greci si romani.

Menta contine un nivel crescut al uleiului activ esential mentol. In multe tari ceaiul de menta este baut dupa masa pentru imbunatirea digestiei. Planta are puterea de a reduce contractiile musculare care provoaca gaze, umflari si balonari abdominale.
Menta se poate folosi cu succes in tulburarile gastro-intestinale, intretinand si sanatatea ficatului si face minuni in cazul indigestiilor si starilor de voma.

Este recomandata si in problemele respiratorii, in raceli, in acest caz terapeutii recomandand inhalatii. Si in cazurile de astm sau bronsite este folositoare, relaxand respiratia.

Uleiul de menta calmeaza durerile de cap si migrenele atunci cand este aplicat la tample si la ceafa.

Menta are si efect antibacterian. Poate sa previna si sa vindece pete, puncte negre si acnee atunci cand se aplica pe piele intr-o forma diluata pentru a nu produce iritare. Evitati intrarea uleiului in ochi.

Doza zilnica pentru menta este de 15 g planta uscata pe zi, ceea ce inseamna echivalentul a trei cesti cu ceai de menta. Practica a demonstrat insa ca depasirea acestei cantitati nu duce la efecte adverse.

Pentru uleiul de menta se impun cateva precautii:
-capsulele cu ulei de menta sunt contraindicate in timpul sarcinii si alaptarii;

-pentru folosirea externa uleiul de menta trebuie sa fie diluat; se folosesc pana la 30 de picaturi intr-o crema de ingrijire a corpului;
-uleiul de menta nu se foloseste pe pielea unui copil sau a unui bebelus;
-testati pe o suprafata mica de tegument pentru a vedea daca apar reactii adverse.

Cateva moduri de a va bucura de menta:

-adaugati frunze de menta la salate, deserturi si sucuri de fructe ca sa le dati un gust delicious; un suc de rosii in care ati introdus cateva frunze de menta capata un gust deosebit;
-adaugati cateva picaturi de ulei de menta intr-un vas cu apa fiarta pentru a improspata aerul;
-beti ceai de menta dupa mese pentru a avea o respiratie placuta si a reduce simptomele de indigestie si balonare;
-folositi infuzia de menta ca pe o lotiune tonica pentru pielea obosita.

De ce nu e bine sa mananci dupa ora 19.30?

Site-ul femeia.ro ne invata cum sa ne mentinem in forma evitand cina dupa ora 19:30.

• Seara, daca mananci tarziu, ceasul apetitului se deregleaza si dimineata te vei trezi fara pofta de mancare.
• Tot ce mananci seara nu se transforma neaparat in grasimi, pentru ca organismul arde calorii si noaptea, insa tot procesul se defasoara mai lent si nu face bine aparatului digestiv.
• Persoanele care mananca mai mult noaptea sunt mai grase, deoarece mananca mult si in timpul zilei si au aport de calorii pe care nu le pot arde.

Conteaza la ce ora iei cina (nu dupa ora 19.30!), dar mai ales cate calorii consumi. Cand ajungi acasa obositsi simti nevoia sa te relaxezi, exista tentatia ca, dupa o masa copioasa, sa stai in fata televizorului si sa rontai ceva pana la culcare. De obicei, alimente bogate in calorii. Consumi, prin urmare, o cantitate de calorii mai mare decat ai nevoie, de aici si kilogramele in plus.

Iata cateva sugestii pentru cina, cu putine calorii:

Ziua 1 - 230 calorii: 150 g file de crap + salata verde + suc de lamaie.

Ziua 2 - 246 calorii: 1 portie de pastrav (250 g) + garnitura de fasole (200 g) + 1 cubulet de unt slab.

Ziua 3 - 250 calorii: 3 felii de ridiche neagra + 150 g file de crap + 5 linguri cu piure.

Ziua 4 - 300 calorii: 1 pulpa de pui la tava cu mirodenii + garnitura de broccoli si morcovi fierti in aburi + 1 iaurt slab.

Ziua 5 - 351 calorii: 1 bol de ciorba cu legume + 1 file de crap + suc de lamaie.

Ziua 6 - 450 calorii: 250 ml supa de legume proaspete + 1 felii de sunca + 4 cuburi de branza.

Ziua 7 - 270 calorii: salata asortata din andive si mar + 1 piept de pui mediu.

Musetelul

Musetelul, numit in unele locuri romanita, matricea sau moruna, este una dintre cele mai vechi si folosite plante medicinale. Creste pretutindeni, pe marginile drumurilor, ogoarelor, pe langa case. In unele regiuni ale tarii se gasesc campii intinse cu musetel. Florile - Flores Chamomille - contin ulei volatil, de culoare albastra, care datorita unui principiu numit azulen si a unui glicozid de natura flavonica (apigenina) au proprietati antispasmodice, anestetice, dezinfectante si antiinflamatorii.

Datorita acestor insusiri, infuzia de musetel calmeaza spasmele muschilor stomacului provocate de gastritele si colitele insotite de colici. Azulenul din uleiul de musetel prezinta un efect favorabil in unele stari alergice, astmul bronsic al copiilor. Proprietatile antiseptice si bactericide ale musetelului sunt mult apreciate in medicina stiintifica. Infuzia de musetel se recomanda contra diareei si, in general, in toate afectiunile stomacului si intestinelor, de cele mai multe ori in asociatie cu frunze de menta. O actiune binefacatoare aduce si in bolile de ficat. Ceaiul de musetel, impreuna cu anason sau fenicul, se da copiilor pentru calmarea colicilor si eliminarea gazelor. In raceli si gripa, ceaiul de musetel provoaca transpiratie, ceea ce face sa scada febra. Datorita proprietatilor antiseprice (calmeaza durerile si reduce inflamatiile), musetelulu se foloseste extern sub forma de cataplasme, clisme, gargara si bai in diferite afectiuni. Ranile cu puroi, arsurile, hemoroizii, durerile de gat, diferitele ulceratii ale pielii, leucoreea, abcesele dentare, conjunctivita etc. sunt influentate in bine de musetel.
Unele eczeme zemuinde sunt ameliorate daca se presara pe ele flori de musetel pulverizate.
Parul spalat cu musetel capata un aspect matasos si in acelasi timp isi intareste radacina. De asemenea, calmeaza tenurile inrosite si iritate.

Cercetari mai noi au dovedit ca florile de musetel sitate, din care se elimina coditele si receptaculul prin sitare, sunt mai active decat florile intregi. Aceasta se datoreste faptului ca celulele cu ulei volatil continand azulen sunt fixate numai pe aceste mici floricele, care se desprind de pe receptacul in timpul sitarii capitulului floral. De asemenea, continutul in flavone este mai ridicat in florile tubuloase decat in cele intregi.

Infuzia de musetel se prepara din una-doua lingurite de flori intregi sau sitate, peste care se toarna o ceasca de apa clocotita. O alta metoda de preparare este urmatoarea: se macereaza una-doua lingurite de flori intr-o jumatate de ceasca de apa rece, timp de 30 de minute. Se strecoara lichidul si se pune deoparte. Peste florile ramase se toarna jumatate de ceasca de apa clocotita si se lasa 15 minute. Se strecoara si se amesteca ambele lichide. Prin acest procedeu se extrag majoritatea principiilor active din flori.

Pentru bai, se pun intr-un saculet de panza un pumn-doi de flori pulverizate, peste care se toarna apa clocotita. Se lasa astfel pana ce baia ajunge la temperatura normala a corpului, apoi se foloseste in scopul dorit.

In arsuri, musetelul se poate folosi sub forma de ulei, care se prepara astfel: 10 g flori sitate (doua linguri) se umezesc cu o lingura de alcool. Dupa cateva ore, acestui continut i se adauga 100 g ulei de floarea-soarelui si se incalzeste pe baia de apa (un vas cu apa in care se pune vasul cu musetel) timp de 2-3 ore pana ce alcoolul s-a evaporat. In tot acest timp, uleiul se amesteca adeseori. Se strecoara si se stoarce. Uleiul obtinut se pastreaza in sticle colorate si la rece.

Unii autori recomanda contra durerilor de cap cate 1 g flori de musetel pulverizate, luate cateva ore dupa masa.

Pentru gargara sau bai pentru ochi se face o infuzie din 15 g (3 linguri) flori de musetel cu 200 g apa. Dupa 10-15 minute se strecoara lichidul la care se adauga 4 g acid boric. Pentru tenuri ridate, iritate congestionate, uscate, se aplica comprese. Baile de aburi facute cu musetel ajuta la curatarea radicala a tenului.

In cazul balonarilor de stomac, se recomanda un ceai preparat dupa urmatoarea formula: musetel si fenicul, cate doua linguri, radacina de nalba, de lemn-dulce si frunza de menta, cate 4 linguri din fiecare. Din acest ameste se iau doua linguri care se oparesc cu doua pahare de apa. Dupa 15 minute se strecoara lichidul si se indulceste. Se bea in cursul zilei cate un sfert de pahar de ceai.

In gastrite si enterite se poate folosi urmatorul amestec de plante: musetel, coada-soricelului, pelin, menta si salvie. Se infuzeaza doua linguri din acest amestec cu un pahar de apa. Se lasa 15 minute, apoi lichidul se strecoara si se bea neindulcit, pe stomacul gol, in cursul unei zile, in doua reprize.

Pentru ameliorarea durerilor provocate de menstruatiile dificile, se recomanda un ceai din 40 g musetel, 30 g frunze de menta si 30 g radacina de valeriana. O lingura din acest ameste de plante se opareste cu o ceasca cu apa. Dupa racire se strecoara, se indulceste si se beau doua-trei ceaiuri pe zi.

Florile de musetel intra in compozitia ceaiurilor contra colicilor pentru adulti si copii, anticolitic, gastric, sudorific, gargara si a diferite produs cosmetice.

Matricaria chamomilla Fam. Compositae.
Denumiri populare: mamorita, marariul cainelui, matricea, matricea, momorita, moruna, musatal, musatea, muscatel, musetel de camp, ochiul boului, poala Sfintei Marii, roman, romanita, romonita, romonita buna, romonita mica, rumanita, rumanite, rumonite.

In traditia populara: decoctul se folosea la spalaturi si oblojeli contra durerilor de cap. Contra durerilor de urechi se facea cu el abureli, ori spalaturi cu decoctul florilor. Se folosea si la rani, bube, bube dulci, hemoroizi. Ceaiul se lua contra tusei, raceli, reumatismului. Decoctul se tinea caldut in gura, contra durerilor de dinti; se mai facea cu el gargara, contra durerilor de gat. Peste tot era folosit la durerile de stomac. Sub forma de ceai sau plamadit in rachiu, de seara pana dimineata, se lua contra vatamaturii.

Foarte frecvent era intrebuintat pentru usurarea nasterilor, a complicatiilor sau a altor afectiuni feminine.
Compozitie chimica: oficinale sunt capitulele florale cu pedunculul de cel mult 1 cm, recoltate pe timp insorit dupa ce s-a ridicat roua si cand florile lor ligulate sunt dispuse orizontal, mai tarziu rasfrangandu-se. Contin: ulei volatil aproximativ 0,3%, colorat in albastru datorita prezentei azulenelor, chamazulenul se formeaza sub actiunea enzimatica.

Se mai gasesc: sesquiterpene monociclice numite A, B, C, alcooli sesquiterpenici intre care bisabolul, derivat de la sesquiterpena A, aspigenina, libera si sub forma glicozidica, quercimeritrina, umbeliferona si metilumbeliferona.

In afara de ulei volatil si flavone, florile contin rezine, un mucilagiu care este constituit din anhidrida acidului galactouronic, legat de galactoza, glucoza, arabinoza, xiloza, ramnoza, substante minerale diferite in functie de sol.

Actiune farmaceutica: au actiune antiflogistica a azulenelor si favorizeaza repararea tesuturilor datorita prezentei proazilenelor si a azulenelor, normalizeaza secretia acidului clorhidric in stomac. Prin actiunea lor se elibereaza histamina care stimuleaza aparatul reticuloendotelial. Au si o actiune spasmolitica datorata derivatilor cumarinici si flavonici, antihistaminice, antiseptice, precum si o actiune antinevralgica usor sedativa.
Substantele mucilaginoase actioneaza asupra intestinului intarziind absorbtia, sau prelungind actiunea asupra mucoasei intestinale a medicamentelor ingerate in acelasi timp.

Se pot administra ca amar-aromatic, stomahic, si antispasmodic, utile mai ales in inflamatiile gastrice, in stari dispeptice, etc. Actioneaza si asupra colitelor sau in inflamatii intestinale diverse.

Conform site-ului terapii-naturiste.com se poate folosi la urmatoarele afectiuni: abcese dentare, afectiuni bucale, afectiuni dentare, afectiuni gastro-intestinale si stomacale, amigdalite, arsuri, astm bronhic, Balanite, balonari, boli de ficat, bronsite, cataruri, cearcane, conjunctivite, colici, colorarea parului, colite, dermatoze diverse, diaree, dismenoree, dizenterie amebiana, dureri de urechi, eczeme zemuinde generalizate, enterocolite, faringite, furuncule, gripa, hemoroizi, hidrosadenite, infectii renale, infectiile pielii, inflamatiile cailor urinare, inflamatii acute sau cronice, leucoree, leziuni lichefinizate, menstre dureroase, nevralgii, panaritiu, prurit senil, raceli, rani purulente, stari alergice, stari febrile, stomatite, tenuri iritate, tulburari digestive, toxiinfectii alimentare, tulburari dispeptice, ulceratii cronice, ulcere de gamba, vaginite.
Preparare:
-Infuzie din 2 lingurite de planta, puse in 250 ml apa clocotita. Se acopere apoi 10 minute dupa care se strecoara si se pot consuma 2 cani pe zi.
-Infuzie din 100 g flori puse intr-un saculet de panza care se cufunda pentru 10 minute in apa clocotita dupa care se vor face bai generale in afectiunile pielii extinse.
-Infuzie din 20g plante care se pun la 1 litru de apa, pentru 10 minute dupa care se strecoara si se pun pe tenurile sau pielea iritata.
-Infuzie din 30 g flori la 500 ml apa clocotita. Se vor lasa apoi timp de 10 minute acoperite, dupa care se vor strecura si se poate folosi la spalaturi in afectiunile externe.
-Comprese cu flori care se vor pune in apa clocotita, apoi se strecoara dupa 10 minute si florile se vor pune in pansamente iar ceaiul se va putea consuma intern.
-Decoct din 2 lingurite de flori fierte pentru 5 minute apoi strecurate care se vor aplica pe piele in afectiunile de mai sus.
-50 g flori maruntite se vor pune in 250 ml ulei de floarea soarelui. Se vor tine apoi timp de 3 ore pe baia de apa. Se vor strecura. In cazul in care se doreste a se face o crema se va adauga la acest ulei si ceara de albine- aproximativ 50g. Se pun din nou pe baia de apa, dupa care se va lua de pe foc, se mesteca in permanenta pentru ca are tendinta de stratificare.

Uleiul se poate folosi si intern luat cate o lingurita dimineata pe nemancate in afectiunile gastrice.