Dacă astăzi e o banalitate pentru toată lumea, acum câteva secole
zahărul era o delicatesă pe care puţini şi-o permiteau. Indienii au
deţinut mult timp secretul zahărului vânzând delicatesa dulce la preţuri
exorbitante. Nu degeaba i s-a spus „aurul alb”. Se crede că europenii
l-au descoperit abia în secolul XI şi de atunci puţini sunt cei care pot
renunţa complet la el.
Consumat în cantităţi mici, zahărul era plăcut şi nu avea
efecte grave asupra sănătăţii. Însă pe măsură ce a devenit tot mai
ieftin oamenii nu s-au mai mulţumit cu o linguriţă pe zi, ajungându-se
cu timpul la excesele de astăzi. În ţările dezvoltate, precum SUA, se
estimează că un om obişnuit consumă aproximativ 70 de kilograme de zahăr
pe an şi probabil că nici noi nu suntem prea departe.
Zahărul adăugat ca atare în mâncare sau băuturi reprezintă doar o mică
parte din totalul consumat. 80% din cantitatea totală este zahărul
ascuns în dulciuri, sucuri şi alte alimente procesate.
Zahăr nu înseamnă doar acele mici cristale albe pe care le punem în
cafea. Toţi carbohidraţii sunt făcuţi din zahăr, dar există mici
diferenţe. Carbohidraţii simpli au gust dulce. Un exemplu este fructoza
care se găseşte în fructe, fiind acel element care le dă gustul dulce.
Carbohidraţii complecşi nu au gust dulce deşi sunt formaţi tot din
zahăr. Un exemplu este amidonul care se găseşte în cartofi.
Ce se întâmplă când mănânci zahăr
Fie că ai mâncat cartofi, fructe sau ciocolată, zahărul din aceste
alimente este transformat de corpul tău, cu ajutorul anumitor enzime, în
glucoză, principala sursă de energie a majorităţii organismelor, de la
bacterii până la oameni.
Glucoza este absorbită prin intestinul subţire, ajungând astfel în
sânge. În acest moment pancreasul eliberează insulina, hormonul care
ajută celulele să folosească glucoza ca sursă de energie.
Prea multă glucoză în sânge este periculoasă, aşa că trebuie să fie
folosită imediat. O parte din ea este transformată în energie, o parte
este stocată în ficat şi în muşchi ca rezervă, iar ce rămâne „se depune”
sub formă de grăsime. Evident, cu cât mănânci mai mulţi carbohidraţi,
cu atât excesul este mai mare, deci cresc şansele să te îngraşi.
Hipoglicemia şi hiperglicemia
Când nu mănânci destui carbohidraţi, corpul apelează la rezervele
stocate în ficat, dar când şi acestea se epuizează intervine
hipoglicemia, situaţia în care zahărul din sânge este prea puţin pentru a
acoperi nevoile de energie ale organismului. Hipoglicemia se manifestă
prin letargie, slăbiciune, tremurături, nervozitate şi se poate ajunge
până la paranoia sau este afectat creierul în mod permanent.
Situaţia opusă este hiperglicemia, adică un nivel prea mare al glucozei
în sânge. De obicei se întâmplă atunci când insulina fie nu este produsă
în cantităţi suficiente, fie nu poate fi folosită de către celule, ceea
ce înseamnă diabet de tipul I sau II. Simptomele hiperglicemiei sunt
destul de vagi, însă pe termen lung excesul de zahăr din sânge afectează
vasele sanguine provocând daune la nivelul ochilor, rinichilor etc.
De ce este periculos zahărul
Zahărul în sine nu poate provoca diabet, aşa cum ne-am obişnuit să
credem. Chiar dacă mănânci mult zahăr nu vei deveni diabetic, cu
condiţia să foloseşti energia care intră în corpul tău. Dacă nu, excesul
de energie se depune sub formă de grăsime, iar obezitatea este unul din
factorii care predispun la diabet.
Deci indirect există o legătură între excesul de zahăr şi diabet, dar nu orice pasionat de dulciuri va face această boală.
Chiar şi aşa, zahărul în exces este asociat cu o mulţime de probleme -
cancer, depresie, hipertensiune, pietre la „fiere”, artrită şi,
bineînţeles, carii dentare. Nu este vorba de zaharurile complexe -
cereale, cartofi etc. - ci de cele simple, care se găsesc în dulciuri şi
alte alimente procesate.
Chiar de acum 60 de ani, unii nutriţionişti considerau zahărul o otravă
pentru că are efecte periculoase, fără să aducă niciun beneficiu. Un
gram de zahăr conţine patru calorii, fără a aduce vreun beneficiu
organismului. Nu conţine vitamine, minerale sau alte elemente nutritive.
Este zahărul un drog?
Gustul dulce este preferatul nostru încă de la naştere, ba chiar încă
din viaţa intrauterină. La începuturile omenirii preferinţa pentru dulce
a ajutat se pare, la supravieţuirea speciei pentru că alimentele dulci,
deci care conţineau mai mult zahăr erau o bună sursă de energie în
perioadele când mâncarea era puţină.
Astăzi, când căutarea hranei nu mai este o luptă permanentă, preferinţa
pentru gustul dulce este în defavoarea noastră. Ştim că zahărul ne face
rău şi totuşi nu ne putem abţine. După unii, asta e deja o dependenţă,
mai ales dacă ţinem cont de poftele acute pe care le au unii din noi.
După alţii, o dependenţă implică simptome fizice în perioada de sevraj,
iar cei care renunţă la zahăr nu au tremurături sau dureri ca
dependenţii de droguri. Singura problemă este să te poţi lipsi de ceva
ce îţi provoacă o satisfacţie atât de mare ca gustul dulce.
Foto:
sanatos.gustos.ro
Postări
