Curentul bio nu putea să nu atingă şi cel mai folosit condiment din lume, sarea. Cei care au grijă de sănătatea lor înlocuiesc sarea de masă cu cea de mare, despre care se spune că ar fi naturală.
De fapt, între cele două tipuri de sare diferenţele nu sunt chiar atât de mari.
Ambele tipuri au aceeaşi compoziţie chimică pe care o ştim cu toţii, NaCl, adică clorura de sodiu. Diferenţele ţin mai puţin de compoziţia chimică şi mai mult de gust, culoare, textură. Bineînţeles că diferă modul de obţinere.
Sarea de mare este obţinută prin evaporarea apei de mare sau ocean. O cantitate de apă se pune într-un vas, iar când se evaporă, rămâne pe fund sarea în stare solidă. Procesarea nu este foarte complexă, aşa că rămân şi alte minerale, în cantităţi infime. Exact aceste minerale dau gustul şi culoarea, care pot să difere mult, în funcţie de apa folosită. De exemplu, sarea de mare poate să fie rozalie, gri sau neagră, în funcţie de combinaţia de minerale pe care o conţine. Bucătarii pricepuţi spun că aceste minerale dau şi un gust deosebit, care nu numai că săreaza mâncarea, dar ii conferă şi o aromă specială.
Sarea de masă este extrasă din mină. Având în vedere că depozitele de sare s-au format în urma evaporării oceanelor şi mărilor, mineralul brut are cam aceeaşi compoziţie ca şi sarea de mare. Numai că, înainte să ajungă pe rafturile magazinelor, sarea extrasă din mină trece prin procese complexe de prelucrare, menite să îndepărteze impurităţile. Ceea ce ajunge pe mesele noastre este clorură de sodiu aproape pură, fară alte minerale. În schimb, conţine câteva chimicale, menite să îi dea culoarea albă şi să împiedice formarea de bulgări.
Pe lângă faptul că dă gust mâncării, sarea este foarte importantă şi pentru sănătate. Sodiul contribuie la menţinerea echilibrului electrolitic, ajută la funcţionarea sistemul muscular şi nervos, controlează tensiunea arterială şi acestea sunt numai câteva din funcţiile sale. Fără sodiu nu putem trăi, însă avem nevoie de foarte puţin. Foarte mulţi dintre noi consumă cantităţi mult prea mari, ceea ce poate duce la edeme, hipertensiune, boli de rinichi şi ficat.
În sarea de mare, care conţine şi alte minerale, sodiul este mai diluat. Aşa se face că sarea de mare poate să conţină sodiu în proporţie de 60%, pe când cea de masă conţine aceeşi substanţă în proporţie de 95%. Este unul din motivele pentru care sarea de mare e considerată mai sănătoasă. Dar cine a încercat-o a observat că este nevoie de o cantitate mai mare pentru a da gust, aşadar cantitatea de sodiu consumată este aceeaşi.
Şi, de fapt, nu sarea pe care o punem în mâncare este vinovată pentru excesul de sodiu, ci alimentele procesate, care conţin E-uri bazate pe această substanţă. Se estimează că peste 70% din cantitatea de sodiu consumată zilnic provine din alimente procesate. Aşa se face că ajungem să depăşim cu mult cele 1500-2400 miligrame de sodiu pe care specialiştii le recomandă într-o zi.
Aşadar, simpla înlocuire a sării de masă cu cea de mare nu te ajută să eviţi bolile cronice. Mai degrabă ar trebui să renunţi la alimentele procesate.
Un dezavantaj al sării de mare este acela că nu conţine întotdeauna o cantitate suficientă de iod. Producătorii de sare de masă sunt obligaţi prin lege să adauge iod, ca măsură de prevenire a bolilor tiroidiene. Sarea de mare poate să conţină, uneori, cantităţi de iod, mai mici sau mai mari, în funcţie de sursă. Dar majoritatea produselor nu conţin aceasta substanţă sau, cel puţin, nu în cantităţi suficiente. Dacă nu ai grijă să consumi alimente bogate în iod atunci când foloseşti la mâncare sarea de mare, s-ar putea să ajungi la probleme tiroidiene.
Sursa: sanatos.gustos.ro
Foto: oradestiri.ro
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu