Boli digestive - Ulcerul gastro-duodenal

Ulcerul gastro-duodenal este o boala caracterizata prin aparitia unei ulceratii cu sediul pe stomac, pe portiunea superioara a duodenului, partea inferioara a esofagului sau ansa anastomotica a stomacului operat. Clinic, se manifesta prin sindromul ulceros, boala interesand intreg organismul, de unde si denumirea de boala ulceroasa.

Etiopatogenie
In incercarile de a cunoaste cauza acestei boli s-au emis mai multe teorii si ipoteze:

• teoria localicista a atribuit formarea ulcerelor unor tromboze vasculare in peretele stomacului sau al duodenului sau unor spasme arteriale prelungite; si tromboza si spasmul ar produce o ischemie localizata persistenta, care ar scadea rezistenta mucoasei;
• teoria mecanica sustine ca microtraumatismele care actioneaza asupra mucoa­sei ar fi responsabile de formarea ulcerului; aparatorii acestei teorii se bazau pe marea frecventa a ulcerului pe mica curbura gastrica:
• teoria inflamatorie, bazata pe observatia ca ulcerul se insoteste adesea de gastrita, sustinea ca gastrita premergatoare ar determina eroziunea mucoasei;
• teoria clorhidropeptica afirma ca ulcerul s-ar produce prin autodigerarea mucoasei sub actiunea sucului gastric; de aici, si denumirea bolii de ulcer peptic;
• teoria neuro-vegetati va, pornind de la constatarea ca majoritatea bolnavilor ulcerosi prezinta semne de tulburari neuro-vegetative (vagotonie), sustine ca aces­tea provoaca tulburari in circulatia si in secretia gastrica si creeaza astfel conditii pentru aparitia ulceratiei;
• teoria cortico-viscerala, emisa de Bikov si Kurtin, pe baza conceptiei nerviste a lui Pavlov, explica procesul patogenic al bolii ulceroase astfel: ca urmare a stimularii excesive a enteroceptorilor si a exteroceptorilor se produce o dereglare a proceselor de excitatie si de inhibitie de la nivelul scoartei cerebrale; acest fapt provoaca o tulburare a functiilor centrilor subcorticali, care devin dezordonate, haotice; vor rezulta modificari in tonusul neuro-vegetativ, cu spasme in peretele gastro-duodenal si cu irigarea deficitara a unor portiuni ale stomacului si ale duodenului. Crescand activitatea peptica si scazand troficitatea mucoasei locale, se creeaza conditii favorabile pentru aparitia ulceratiei gastro-duodenale.

La ora actuala se considera ca in aparitia ulcerului gastro-duodenal intervin doua serii de factori:

• factori de aparare: integritatea mucoasei gastrice si calitatea mucusului protector;
• factori de agresiune: secretia peptica si acidul clorhidric.
  
  

Frecventa
Ulcerul gastro-duodenal apare cel mai frecvent la varsta de 20 - 40 de ani (pentru localizarea duodenala) si la 30 - 50 de ani (pentru cea gastrica). Se poate totusi intalni si sub varsta de 20 de ani si la cei peste 50 de ani. Este mai frecvent la barbati decat la femei, raportul fiind de 3/1. Ulcerul duodenal este cam de doua ori mai frecvent decat cel gastric.

Anatomie patologica
Ulcerul gastro-duodenal consta intr-o pierdere de substanta a peretelui gastric sau duodenal, de forma rotunda sau ovala, avand un diametru care variaza de la 0,3 pana la 3 si chiar 4 cm si mai mult (ulcere gigante). De obicei sunt unice, insa pot aparea simultan doua sau mai multe. Ulceratia patrunde pana in submucoasa; cand insa ulcerul este penetrant, ea poate depasi stratul muscular, ajungand pana la seroasa si chiar in organele vecine (pancreas, ficat).

Ulcerul poate sa fie acut sau cronic. El evolueaza 3-6 saptamani, apoi se poate croniciza, insotindu-se de o proliferare a tesutului conjunctiv, cu retractie cicatriceala si pereti grosi (ulcer calos). Este cunoscuta predilectia ulcerului de a avea anumite localizari. Astfel ulcerul gastric apare cel mai frecvent in regiunea antropilorica, apoi pe mica curbura, mai rar pe cardia, pe marea curbura sau pe cele doua fete; ulcerul duodenal se localizeaza cel mai des pe bulb si mai rar postbulbar.

Simptome
Simptomele ulcerului gastro-duodenal sunt caracteristice, ele permitand singure diagnosticul. Simptomul cel mai constant si care in mod obisnuit il determina pe bolnav sa se prezinte la medic, este durerea.



Durerea are o localizare epigastrica, este intensa, se insoteste de o senzatie de arsura si deseori iradiaza in spate. Sediul durerii pare sa aiba o legatura cu sediul ulceratiei. Intensitatea durerii este mare, mai ales in ulcerele vechi, care intereseaza si seroasa. Caracterul cel mai pretios pe care il are durerea este periodicitatea: durerile apar in perioade de 1 - 3 saptamani, separate prin perioade de liniste, in care bolnavul nu se plange de dureri, chiar daca nu respecta regimul alimentar. De cele mai multe ori, perioadele dureroase apar in cursul toamnei sau al primaverii (periodicitate sezoniera), insa pot aparea si in alte sezoane; pe masura ce boala se cronicizeaza, perioadele dureroase devin mai lungi si mai dese. Un alt caracter al durerii consta in faptul ca are un ritm orar in raport cu orele mesei. Uneori, durerea apare imediat dupa masa (durere precoce), ca in ulcerele localizate juxtacardial sau pe mica curbura gastrica; alteori, apar la 2-4 ore dupa masa (duwrs tardiva), cum se intampla in localizarea piloroduodenala a ulcerului. Uneori durerile apar nocturn, catre miezul noptii sau catre orele 3-4 dimineata (in ulcerul duodenal), in alte cazuri de ulcer duodenal, durerea poate sa se insoteasca de o senzatie de foame (foame dureroasa).

In general, durerea din ulcerul gastro-duodenal este calmata de ingestia de alimente sau de bicarbonat de sodiu (sau alte alcaline). Pe masura ce ulcerul devine cronic si apar leziunile de perigastrita sau periduodenita, durerea devine aproape permanenta, periodicitatea si ritmul orar avand tendinta sa fie mai putin marcate.

Senzatia de arsura retrostemala (pirozis) este un semn des intalnit, care uneori inlocuieste durerea si are un caracter ritmic si periodic. De asemenea, mai pot aparea eructatii acide, gust acru sau amar in gura.

Varsaturile, cand apar, sunt de obicei postprandiale, precoce sau tardive, dupa localizarea gastrica sau duodenala a ulcerului, ele fiind determinate de mese mai copioase, de abateri de la dieta, de consumul de bauturi alcoolice. Varsaturile contin alimente, sunt abundente si au miros acid; uneori, bolnavul vomita numai suc gastric pur. O caracteristica a varsaturilor este aceea ca atenueaza durerea, deseori chiar o fac sa dispara, motiv pentru care unii bolnavi isi provoaca singuri varsaturile. Pofta de mancare este normala sau crescuta. Daca bolnavul scade in greutate in perioadele dureroase si se spune ca nu mananca, aceasta nu se intampla prin pierderea apetitului, ci prin frica de a manca, pentru a nu avea dureri.

Tratament profilactiv
Pentru prevenirea bolii ulceroase se iau masuri care sa protejeze scoarta cerebrala de diferite traumatisme si care sa fereasca stomacul de agresiuni. Astfel se impun respectarea ritmului de munca si de repaus, evitarea suprasolicitarilor, evitarea starilor emotionale, crearea conditiilor de relaxare. Pentru a feri mucoasa gastrica de factori iritanti, se va cauta sa se respecte orarul meselor, sa se ia mesele in conditii de liniste, intr-un anturaj placut, sa nu se abuzeze de condimente, de bauturi iritante si de tutun, sa se mestece bine si sa se ingrijeasca dantura.

Diagnostic diferential
Diagnosticul diferential se poate face cu toate durerile epigastrice din afectiunile organelor abdominale sau extra-abdominale. Singurul diagnostic diferential important este intre ulcerul si cancerul gastric (nisa benigna si nisa maligna). 

Sursa: netmedic.ro