Ce sunt aditivii alimentari sau E-urile?

Profesor dr. Gheorghe Mencinicopschi in cartea sa “Biblia alimentara” ne ofera instrumentele necesare pentru a alege in cunostinta de cauza: informatii clare privind aditivii alimentari folositi in Uniunea Europeana si implicita la noi in tara. 

“Conform definitiei Codex Alimentarius, aditivul alimentar reprezinta orice substanta care nu este consumata ca aliment in sine si nu este folosita ca ingredient constituent al unui aliment, care are sau nu valoare nutritiva si care se adauga intentionat, cu scop tehnologic ( incluzand modificari senzoriale), in timpul producerii, procesarii, prepararii, tratarii, impachetarii, ambalarii, transportului si depozitarii unui aliment, devenind un component sau afectand intr-un fel caracteristicile alimentului la care se adauga.

Conform definitiei aditivilor alimentari, nu toate substantele care sunt in lista pozitiva a E-urilor sunt si E-uri in orice situatie. Astfel vitamina C, acidul ascorbic, este un aditiv alimentar, adica un E, atunci cand este adaugata in mod intentionat matricei alimentare a unui aliment, dar nu este aditiv alimentar cand ea se regaseste in mod natural intr-un aliment, spre exemplu in fructe, legume.

Atunci cand vitamina C naturala se regaseste intr-o matrice alimentara naturala, spre exemplu fructe, datorita efectului de matrice, aceastra are cea mai inalta valoare biologica, sinergizand cu alti componenti ai matricei alimentare, bioflavonoizii. In contrast cu aceasta, spre exemplu, vitaminele de sinteza, inalt purificate, introduse intentionat ca E-uri alimentare, nu mai au aceeasi activitate biologica. Iata cum simpla prezenta chimica a unui component in alimente nu garanteaza implicit si valoarea sa biologica si nutritionala sau faptul ca este folositor organismului consumatorului.

Aditivii nu includ substantele contaminate ( biologice sau fizico-chimice) care nu sunt adaugate intentionat in alimente si care pot impurifica alimentele pe tot lantul alimentar, de la sol, aer, apa, procesare, depozitare, distributie. De asemenea, in categoria aditivilor alimentari nu intra substantele adaugate pentru a imbunatati aroma, calitatile nutritive si nici sarea ( clorura de sodiu). Aditivii alimentari pot fi aprobati numai in urmatoarele cazuri:

• daca se poate demonstra suficient de clar necesitatea tehnologica a utilizarii lor, prin faptul ca obiectivul de obtinere a unui aliment nu poate fi atins prin alte mijloace utilizabile din punct de vedere economic si tehnologic;
• daca utilizarea acelor aditivi nu prezinta un risc pentru sanatatea consumatorilor, in dozele de utilizare propuse, in masura in care dovada stiintifica de care se dispune poate fi analizata;
• daca prin utilizarea aditivilor nu se induce in eroare consumatorul;
• toti aditivii alimentari – E-urile – trebuie tinuti sub observatie permanenta si trebuie reevaluati ori de cate ori este nevoie, in functie de conditiile si utilizare si de noile informatii stiintifice aparute in legatura cu acestia.

Conform legislatiei europene si nationale in vigoare, aditivii alimentari trebuie trecuti in mod obligatoriu pe eticheta compozitionala a ambalajelor sau retetarelor alimentelor, cu litere lizibile, cu numele categoriei din care face parte, urmata de codul E afla-numeric si de cifre sau de denumirea sa chimica. Spre exemplu: colorant E102 sau tartrazina.

Citirea etichetei alimentelor este utila celor care doresc sa:

• stie ce mananca odata cu alimentul respectiv;
• consume alimente nou aparute – de exemplu surimi
• compare alimente asemanatoare;
• evite o substanta care nu este tolerata de corpul sau;
• evite anumiti aditivi, conservanti, coloranti, edulcoranti s.a.;
• evite ingredientele si aditivii de provenienta animala deoarece tin post sau sunt vegetarieni;
• nu consume alimente modificate genetic;
• verifice veridicitatea reclamei facute la un aliment.

Aditivii alimentari, pe de alta parte, ofera unele avantaje si procesatorilor de alimente:

• prin cresterea vanzarii si fidelizarea clientilor;
• prin crearea de noi produse alimentare;
• prin ingreunarea recunoasterii lipsei de calitate, in special nutritionala, a alimentelor.”