Primul ajutor

Mii de oameni mor sau sufera anual datorita necunoasterii masurilor de prevenire a situatiilor de urgenta sau a modalitatilor de aplicare ale acestora si a lipsei cunostintelor necesare pentru a gestiona problemele de sanatate si comportamentul riscant, sau pentru ca in situatii de urgenta n-au beneficiat de asistenta corespunzatoare sau nu le-a fost acordata in timp util.

Astfel, o serie de comunitati din intreaga lume, se confrunta cu aceste situatii de criza

Oricine este vulnerabil

S-ar putea obtine imbunatatiri semnificative daca mai multe persoane ar avea cunostinte in acordarea primului ajutor.

Este esentiala nu numai dezvoltarea mijloacelor de interventie si a eficacitatii serviciilor de ingrijire, ci si dezvoltarea abilitatii fiecarei persoane de a salva si a proteja viata, inclusiv pe cea proprie, atat in beneficiul familiei acesteia cat si al comunitatii.

Prevenirea si bunul simt sunt componente cheie ale educatiei de prim ajutor. Cand oamenii sunt instruiti sa asiste victimele accidentelor rutiere, li se aduc de asemenea la cunostinta regulile de siguranta a circulatiei.

Acelasi model se aplica la instruirea comunitatilor pentru gestionarea epidemiilor de diaree - acestea sunt educate sa-si imbunatateasca practicile de igiena si salubritate.

Fiecare poate proteja si salva o viata

Primul ajutor este o stare de spirit, o atitudine orientata spre actiune si un set de actiuni si practici care urmaresc sa previna, sa pregateasca pentru si sa ofere un raspuns la situatiile de urgenta. Aceste situatii pot include boli, epidemii, atacuri de cord, accidente de circulatie, raniri domestice, etc.

In situatiile de urgenta scopul raspunsului imediat este de a micsora impactul acestor conditii asupra starii de sanatate, in vederea stabilizarii si tratarii victimei pana cand ajutorul profesional devine disponibil sau necesar.

Conceptul

Scopul final al programelor de prim ajutor ar trebui sa fie adoptarea unui mod de viata mai sanatos si mai sigur de catre marea majoritate a indivizilor si comunitatilor.

Primul ajutor tine de informatie, pregatire si actiuni. "Va rugam fiti atenti la traversarea strazilor" este un mesaj de prim ajutor, ca si alertarea unui serviciu de urgenta. Spalarea mainilor este la fel de importanta ca si ingrijirea unei victime inconstiente.

Totusi informatiile esentiale si actiunile nu sunt singurele componente; de asemenea exista o dimensiune psihologica intrinseca si o fundamentare etica incontestabila. Persoana care acorda prim ajutor aduce caldura umana care ajuta la promovarea unei societati mai tolerante.

Persoanele care acorda prim ajutor ofera un model de societate care trece dincolo de frontiere, unde regula este ajutorul reciproc, unde barbatii si femeile care sufera sunt ajutati indiferent de nationalitate, religie sau apartenenta etnica, pur si simplu pentru ca demnitatea umana ar trebui sa fie respectata. Un zambet calduros, o atingere mangaietoare, o infatisare grijulie pot face toata diferenta.

Primul ajutor promoveaza simtul solidaritatii, generozitatii si al altruismului care exista in fiecare dintre noi si da o noua dimensiune spiritului de comunitate.

Audienta

Cu toti suntem interesati, pentru ca toti suntem vulnerabili si totusi toti putem proteja si salva vieti.

Pentru a incuraja si a sustine oamenii sa actioneze este necesar un mediu propice. Pe langa cadrul legal corespunzator, implicarea liderilor comunitari, autoritatilor publice, mediei, a societatii civile si a sectorului de afaceri, ca si parteneriatele dintre acesti factori, sunt de mare importanta si valoare.

Ingrijirea unei victime care sufera in urma unei plagi a pielii

Situatie
Victima prezinta semnele unei plagi a pielii.

Definitie
Este o rana care poate afecta numai pielea sau si tesuturile profunde.
(tipuri: perforare, ruptura, basica, zgarietura, muscatura, decojire, taietura din cauza unui os din interior, etc.)

Riscuri
O rana poate provoca:
a. hemoragie,
b. durere,
c.complicatii specifice, incluzand infectii si insuficienta circulatorie si respiratorie, datorita factorilor particulari (adancimea, localizarea si suprafata acesteia sau starea anterioara a sanatatii victimei),
d. vatamarea organelor din profunzime,
e. soc.

Principiile actiunii
1. Complicatiile trebuie prevenite sau diminuate.
2. Localizarea si extinderea ranii trebuie evaluate cu grija. Nota: Daca plaga are alte consecinte, cum ar fi hemoragie, trebuie intreprinse actiuni prioritare specifice acestora. Mai mult decat atat, localizari specifice ale plagii necesita actiuni particulare datorita consecintelor negative posibile sau reale legate de aceste localizari (fata, gat, piept, abdomen, incheietura), in special daca rana este adanca.
Cand plaga este adanca, larga, in locuri speciale (torace, abdomen etc.), persoana care acorda prim ajutor ar trebui sa transfere victima unui profesionist in ingrijirea sanatatii.

Principiile tehnicii
Persoana care acorda prim ajutor ar trebui sa-i explice victimei ce se intentioneaza a se face la fiecare pas, urmarind obtinerea cooperarii/colaborarii acesteia.

Tehnica: Principii generale ale primului ajutor in plagi

Pasul 1
Eliminati contactul dintre victima si agentul cauzator.

Aspectele cheie ale pasului 1
• Opriti sau indepartati agentul cauzator de victima (*) SAU indepartati victima de agentul cauzator (*), avand in vedere urmatoarele principii:
• evitati asumarea unor riscuri,
• evitati agravarea situatiei.
(*) ATENŢIE, cu exceptia cazului cand exista un corp strain in plaga care n-ar trebui indepartat.

Justificarea pasului 1
• Agentul care a cauzat rana trebuie considerat drept un pericol imediat pentru persoana care acorda prim ajutor si victima. Pe toata perioada de desfasurare a activitatii de prim ajutor trebuie sa ia in considerare acest fapt.

Pasul 2
Evaluati caracteristicile plagii.

Aspectele cheie ale pasului 2
• Determinati agentul cauzator si orice alt posibil factor agravant (de ex. materiale straine murdare in rana).
• Determinati modul cum s-a produs rana (o lovitura, o cadere, etc.).
• Notati localizarea plagii/plagilor.
• Estimati cu aproximare cat de extinsa e plaga.
• Daca este posibil colectati informatii asupra starii de sanatate a victimei (varsta, boli, tratament, etc.).

Justificarea pasului 2
• Caracteristicile ranii determina masurile de ingrijire ulterioare si supravegherea victimei.
• Colectarea informatiilor despre starea de sanatate ajuta la identificarea circumstantelor agravante legate de istoricul victimei.

Pasul 3
Asigurati conditii de curatenie cand va ocupati de plaga.
Aspectele cheie ale pasului 3
• Aveti in vedere urmatoarele principii pentru asigurarea unor conditii de igiena:
• spalati-va mainile cu apa curata cu sapun sau, daca nu este posibil, cu apa curata curgatoare,
• in masura posibilitatii protejati-va mainile folosind membrane impermeabile (de ex. manusi) sau orice obiect disponibil ce poate servi ca bariera de protectie.

Justificarea pasului 3
• Riscul reciproc de infectie dintre persoana care acorda prim ajutor si victima trebui evitat.

Pasul 4
Curatati plaga.

Aspectele cheie ale pasului 4
• Aveti in vedere urmatoarele principii pentru a curata plaga:
• spalati plaga de preferinta cu un antiseptic nealergic, sau in lipsa acestuia cu apa curata cu sapun, sau cu apa curata, clara, curgatoare daca ceva mai bun nu este disponibil,
• folositi partile curate ale unui material textil curat (care nu lasa scame) sau comprese sterile,
• spalati plaga usor, fara a freca,
• spalati plaga dinspre interiorul acesteia spre exteriorul ei,
• nu folositi o bucata de material mai mult decat odata.

Justificarea pasului 4
• Germenii care ar fi putut ajunge in plaga in momentul producerii ei trebuie eliminati cat mai curand si mai complet posibil.
• Spalarea trebuie sa fie usoara pentru a evita lipirea de rana a unor corpi straini (particule) sau care sa produca raniri sau hemoragie.

Pasul 5
Protejati plaga.

Aspectele cheie ale pasului 5
• Protejati plaga, avand in vedere urmatoarele principii:
• de preferinta folositi un material steril (de ex. pansament, material textil) sau daca nu, unul curat,
• folositi un pansament pregatit anterior sau daca nu, aplicati un bandaj,
• Daca rana poate fi ingrijita in continuare de catre victima, explicati-i ce trebuie sa faca:
• sa curete si sa panseze rana in fiecare zi pana la vindecare (in jur de 4 - 7 zile),
• sa urmareasca semnele care indica complicatii la nivel local (durere, umflare, rosire, caldura, secretii, etc.) si general (febra, greturi). Este important de explicat ca daca vreunul din aceste simptome apare, victima ar trebui sa solicite sfatul medicului.

Justificarea pasului 5
• Rana trebuie protejata de contaminare externa. Vindecarea ei ar trebui supravegheata, detectandu-se astfel un eventual proces inflamator, care reprezenta primul semn ale unei infectii.

Pasul 6
Chestionati si indrumati victima.

Aspectele cheie ale pasului 6
• Sfatuiti victima sa solicite cat mai curand posibil sfatul medicului pentru a determina necesitatea vaccinarii antitetanos.
• Rugati victima sa inlature obiectele potential constrictive cum ar fi inele, bratari, ceas de mana, etc. daca acestea se afla in interiorul sau in apropierea suprafetei ranite si daca acest lucru este posibil fara a produce noi daune/consecinte negative.

Justificarea pasului 6
• Tetanosul este o boala fatala care poate fi prevenita prin vaccinare.
• Eficacitatea vaccinarii poate fi privita diferit de catre profesionistii in ingrijirea sanatatii. Exista strategii ulterioare ce variaza de la a nu mai intreprinde nimic pana la revaccinarea persoanei.
• Inelele, bratarile, ceasul de mana, etc. pot exercita compresie daca in jurul ranii se dezvolta un edem. Aceasta compresie are consecinte negative, in special limitarea sau blocarea circulatiei sangelui.

Tehnica: Administrarea unei plagi patrunse de un corp strain

Aspectele cheie
In eventualitatea existentei unui corp strain patruns in plaga, aveti in vedere urmatoarele principii:
• nu incercati sa-l inlaturati,
• evitati toate manevrele care ar putea misca acest corp strain,
• nu-l atingeti in toata perioada petrecuta in asteptarea asistentei corespunzatoare,
• daca este necesar, stabilizati-l cu materiale textile curate, fixate cu un bandaj si acoperiti rana,
• asistati victima sa se odihneasca in cea mai confortabila pozitie.

Justificare
• Partea vizibila a corpului strain nu indica sub nici o forma dimensiunea a ceea ce este patruns in plaga. Deci in nici un fel de circumstante persoana care acorda prim ajutor n-ar trebui sa incerce sa inlature un corp strain dintr-o plaga, deoarece aceasta actiune poate avea ca rezultat si agravarea situatiei (de ex. hemoragie masiva).

Stabilizarea unui corp strain patruns in plaga poate fi completata folosind diverse materiale, cum ar fi de exemplu pahare din plastic.

• Daca exista o certitudine absoluta asupra naturii obiectului, cum ar fi o aschie de lemn sau spinul unui arici, victima poate incerca inlaturarea acestuia cu ajutorul persoanei care acorda prim ajutor. Aceasta operatie ar trebui sa se faca cu precautie pentru a nu rupe corpul strain in plaga si pentru a asigura inlaturarea completa a acestuia.

Protejarea persoanei care acorda primul ajutor

Persoana care acorda prim ajutor, victima si ceilalti trebuiesc protejati de pericol imediat si posibila reaparitie a acestuia trebuie prevenita. Totusi pot exista situatii cand persoana care acorda prim ajutor nu poate proteja victima de pericol, ceea ce necesita efectuarea salvarii de catre forte specializate, cum ar fi politia, echipele de salvare speciale sau pompierii.

In unele tari persoanelor care acorda prim ajutor ar trebui sa li se aduca la cunostinta ca autoritatile de securitate s-ar putea sa trebuiasca informate asupra situatiei de urgenta, conform regulilor lor de securitate.

In situatii de prim ajutor multe persoane sunt ingrijorate de transmiterea unor boli. Riscul contactarii unor boli contagioase, cum ar fi hepatita B, hepatita C, HIV, etc., in timpul asigurarii masurilor de salvare a vietii este mult mai redus decat cred oamenii. Folosirea regulilor de baza privind autoprotectia: luarea precautiilor adecvate si aplicarea masurilor igienice de baza reduc in continuare acest risc. In anumite zone autoritatile sanitare locale impun sau recomanda protectia imunologica a personalului serviciilor de urgenta (de ex. vaccinari impotriva hepatitei sau a tetanosului).

Persoanele care acorda prim ajutor ar trebui incurajate sa asiste orice persoana aflata in situatie de necesitate fara discriminare si sa-i trateze pe toti cu respect.

In masura in care situatia permite, ar trebui luate urmatoarele masuri de prevenire a transmiterii bolilor:

• Precautii personale
• Spalati-va mainile cu sapun si apa curata imediat dupa aplicarea unei tehnici de salvare a vietii. Cand este posibil (de ex. la tratarea unei plagi in context casnic si in afara unei situatii care sa ameninte viata), mainile ar trebui curatate si inainte de interventie.
• Evitati contactul cu lichidele corporale. Obiectele care pot fi impregnate cu sange sau alte lichide corporale n-ar trebui atinse.
• Acordati o atentie speciala pentru a nu fi raniti de cioburi de sticla sau orice alte obiecte ascutite aflate asupra sau in aproprierea persoanei ranite.
• Preveniti ranirile cand folositi, manuiti, curatati sau inlaturati instrumente sau obiecte ascutite.
• Acoperiti taieturile proprii sau alte leziuni ale pielii cu material uscat si curat.
• Evitati tusitul, stranutatul sau vorbitul deasupra unei plagi.
• Evitati patrunderea in plaga a impuritatilor.
• Precautii legate de echipament
• Daca pentru interventia intr-o situatie de urgenta sunt disponibile manusi (latex, cauciuc, medicale), masti si ochelari de protectie, ele ar trebui folosite.
• Daca nu exista manusi, poate fi folosita orice alta bariera de protectie (materiale plastice sau textile curate). Mainile ar trebui spalate bine dupa inlaturarea acestor materiale de protectie, si, daca este posibil, inainte de aplicarea lor.
• Daca nu exista masca si ochelari, contactul cu eliminarile de fluide corporale ar trebui evitat. In caz de contact suprafata respectiva ar trebui spalata bine cat mai repede posibil.
• Cand se folosesc tehnici de resuscitare cardio-respiratorie, ar trebui folosita o masca de buzunar in timpul efectuarii respiratiei artificiale. In lipsa unei masti corespunzatoare poate fi folosita o batista.
• Precautii legate de mediu
• Depozitati materialele de unica folosinta in recipiente ce pot fi aruncate, si curatati celelalte materiale inainte de a le stoca in locatii curate si protejate.

Persoana care acorda prim ajutor ar trebui sa incurajeze trecatorii sa ia de asemenea masuri corespunzatoare de prevenire a bolilor.

Daca persoana care acorda prim ajutor a fost in contact cu orice fel de lichid corporal al victimei sau este ingrijorata ca ar fi putut fi, ar trebui sa apeleze la asistenta medicala confidentiala, pentru a fi consiliata si testata.

Principiile generale ale interventiei persoanei care acorda prim ajutor

Situatie
O persoana care prezinta si/sau exprima simptomele unei situatii critice.

Definitie

Este asistenta asigurata de persoana care acorda prim ajutor, asistenta care poate mentine viata si sanatatea, alina suferinta, oferi suportul psihologic si preveni handicapul pe termen lung, inainte de sosirea/contactul cu un serviciu de urgenta si in sustinerea acestui serviciu odata ce acesta a ajuns la locului accidentului.

Riscuri
Fara interventia persoanei care acorda prim ajutor, viata sau sanatatea victimei pot fi in pericol.

Principiile actiunii

Aceste principii se aplica in orice situatie in care intervine o persoana care acorda prim ajutor:

1. Inainte de orice angajament in actiune, persoana care acorda prim ajutor trebuie sa evalueze situatia de urgenta, in primul rand problemele legate de pericolul care o ameninta sau o pot afecta, pe ea, pe victima sau pe trecatori.
2. Protectia de pericol si de posibilele reaparitii ale acestuia ar trebui sa fie prima si permanenta preocupare a persoanei care acorda prim ajutor. Daca exista un potential pericol pentru persoana care acorda prim ajutor, protejarea si salvarea trebuie efectuate de catre fortele specializate (politie, pompieri, etc.).
3. Actiunile persoanei care acorda prim ajutor nu trebuie sa inrautateasca starea victimei si trebuie sa asigure un efect stabilizator sau benefic asupra situatiei victimei si a trecatorilor, prevenind sau limitand totodata dezvoltarea complicatiilor.
4. Masurile de asistenta luate trebuie sa fie corespunzatoare situatiei si trebuie initiate in conditii de siguranta, rapid si efectiv, prioritare fiind problemele care ameninta viata.
5. Persoana care acorda prim ajutor ar trebui sa:
- asiste fara a avea sau a fi afectata de prejudecati, incercand sa aline suferinta unei persoane, fiind ghidata doar de asistenta umanitara care raspunde la necesitatile victimei si prezinta respect fata de victima si realitati.
- actioneze intotdeauna in conditii de siguranta si confortabile, sa fie capabila sa execute cu usurinta masurile de salvare si protejare a vietii si sa supravegheze victima si situatia.
- solicite ajutor corespunzator din resursele comunitatii, cand si unde este posibil.
- urmareasca obtinerea cooperarii victimei, prezentandu-se si stabilindu-si rolul de asistenta.
- stranga toate informatiile posibile despre situatie si starea victimei, pentru a-si ghida actiunile.
- predea victima unui serviciu de urgenta cat mai repede posibil, daca un astfel serviciu este disponibil si necesar (incapacitate de a finaliza interventia fara un astfel de suport).
- ofere suport psihologic victimei, prin atitudinea, cuvintele si actiunile sale, tinand cont de faptul ca ingrijeste "o persoana ranita, nu doar rana". Reasigurarea ar trebui sa fie asigurata de asemenea si cu trecatorii.
- asiste si sa monitorizeze conditia victimei pana cand asistenta in continuare nu mai este necesara. Intreruperea asistentei se poate produce cand serviciul de urgenta ajunge la locul interventiei, victima ajunge la serviciul de urgenta sau se determina ca victima nu mai necesita nici o ingrijire in continuare.
- sa fie doritoare si capabila sa asiste serviciul de urgenta in asigurarea ingrijirii victimei, incluzand furnizarea informatiilor despre victima si situatia de urgenta.

Note:
• Prioritatea actiunilor este determinata de starea victimei si de severitatea problemelor, luandu-se in considerare atat nevoile fizice cat si cele psihologice. Criterii cum ar fi nationalitatea, rasa, apartenenta religioasa, clasa sau opiniile politice n-ar trebui sa ghideze interventia de prim ajutor.

• Chiar daca o victima inconstienta nu poate auzi si/sau percepe ce se spune si se intampla in jurul ei, ar trebui folosite cuvinte si contacte corespunzatoare, ca la asistarea unei victime constiente.

Evaluarea initiala, sistematica a starii victimei

Situatie
Persoana care acorda prim ajutor evalueaza starea victimei de indata ce amandoi se afla intr-o situatie de siguranta.

Definitie
Este colectarea initiala, sistematica si repetata a informatiilor de baza despre victima, ducand la:
a - Evaluarea naturii si circumstantelor starii de urgenta a victimei.
b - Stabilirea masurilor prioritare necesare pentru pastrarea si mentinerea vietii si sanatatii victimei si prevenirea agravarii situatiei.
c - Evaluarea masurilor luate si monitorizarea raspunsului victimei la orice masuri care au fost luate.
d - Descoperirea conditiilor speciale ale victimei (de ex. diabet, crize, etc.).
e - Informarea detailata a dispeceratului sau a serviciului de urgenta asupra starii victimei.

Riscuri
Cand se colecteaza informatii incorecte sau insuficiente:
a - S-ar putea sa nu se acorde victimei masurile corecte de salvare a vietii.
b - Victimei i s-ar putea acorda masuri incorecte de salvare a vietii.
c - Indrumarea si deciziile luate de catre dispecerat sau serviciul de urgenta pot fi incorecte.
d - Ar putea fi mobilizat un serviciu de urgenta necorespunzator pentru ingrijirea victimei.

Oricare din consecintele de mai sus pot avea efecte negative asupra vietii sau sanatatii victimei.

Principiile actiunii
1. Evaluarea ar trebui sa inceapa prin observare si discutii inainte de orice contact fizic.
2. Colectarea informatiilor ar trebui sa urmeze o progresie logica urmata de un curs logic al interventiei, identificand intai problemele ce ameninta imediat viata.
3. Rezultatul colectarii informatiilor ar trebui sa reprezinte un volum coerent de date si simptome.
4. Informatiile ar trebui colectate regulat pentru a monitoriza starea victimei si rezultatele masurilor luate.

Nota: Anumite obiceiuri locale sau reguli religioase pot limita strangerea de informatii prin interzicerea contactului fizic si/sau verbal, de exemplu intre un barbat si o femeie. Ar putea exista o solutie ascunsa in aceste obiceiuri sau reguli. In caz contrar trebuie sa prevaleze bunul simt.

Principiile tehnicilor

Pasul 1
Reasigurati victima.

Aspectele cheie ale pasului 1
• Prezentati-va victimei ca persoana capabila sa acorde primul ajutor.
• Propuneti asistenta si obtineti consensul victimei pentru interventie.
• Explicati ce intentionati sa faceti.
• Incercati sa obtineti cooperarea/colaborarea victimei, avand in vedere actiunile ce intentioneaza a se executa.


Justificarea pasului 1
• Stabilirea relatiei cu victima si cooperarea acesteia sunt elemente esentiale ce trebuie obtinute. Victima poate sa nu realizeze ca se afla intr-o stare critica si prin urmare sa nu inteleaga de ce i se ofera ajutor.
• Exista un risc de agravare a starii victimei daca aceasta este ingrijorata de prezenta si intentiile persoanei care acorda prim ajutor. Exista o posibila amenintare pentru persoana care acorda prim ajutor din partea victimei, care poate deveni agresiva daca nu intelege prezenta si intentiile persoanei care acorda prim ajutor.
• Lipsa increderii victimei poate duce la esecul sau ineficienta actiunilor persoanei care acorda prim ajutor.
• De aceea acest pas ar trebui sa imbunatateasca cooperarea si starea finala a victimei.

Nota: Victima ar trebui sa fie tratata cu cel mai mare respect, indiferent daca este inconstienta sau incapabila sa raspunda. Chiar daca o victima inconstienta nu poate auzi si/sau percepe ce se spune si intampla in jurul ei, ar trebui folosite cuvinte si contacte corespunzatoare, ca si cum s-ar asista o victima constienta.

Nota: Colectarea informatiilor descrise mai jos este valoroasa. In anumite contexte aceasta actiune poate fi regandita datorita sosirii rapide a unui serviciu de urgenta la locul accidentului.

Pasul 2
Adoptati o colectare sistematica a informatiilor.

Aspectele cheie ale pasului 2
• Focalizati-va pe evaluarea situatiilor care ameninta viata: cai respiratorii - respiratie, probleme cardiace, sangerare externa puternica, inconstienta, etc.
• Notati simptomele vizibile.
• Colectati dovezile din jurul victimei si obtineti informatii de la trecatori.
• Daca este posibil scrieti toate aceste informatii pe o bucata de hartie si notati ora.

Justificarea pasului 2
• Simptomele ar trebui sa fie componentele cheie ale unei evaluari corecte, evitand interpretarea si diagnosticarea eronate, cu actiuni necorespunzatoare. Mai mult decat atat informatiile colectate ar trebui prioritizate.
• Fiecare din situatiile care ameninta viata necesita o actiune imediata inainte de continuarea colectarii de informatii.

Nota: Identificarea pericolelor este de asemenea o prioritate, la care s-a facut referire in stagiul precedent [vezi principiile generale ale interventiei persoanei care acorda prim ajutor].

Pasul 3
Daca victima este constienta obtineti informatii de la ea.

Aspectele cheie ale pasului 3
• Ascultati si/sau intrebati de ce anume se plange/ce acuza victima si care ar fi cauzele directe ale acestora.
• Notati varsta si sexul victimei.
• Stabiliti antecedentele victimei (boli cronice, tratamente, alergii, etc.) si cauzele care au dus la situatia prezenta.
• Colectati datele de contact (telefon si adresa) ale rudelor victimei.
• Daca este posibil scrieti toate aceste informatii pe o bucata de hartie si notati ora.

Justificarea pasului 3
• Victima poate sa ajute persoana care acorda primul ajutor oferind informatii utile privind problemele de sanatate actuale si precedente si sa se scurteze astfel timpul de interventie.
• Mai mult decat atat, accesul la aceste informatii poate deveni limitat sau imposibil daca starea de constienta a victimei se deterioreaza.

Nota 1: Daca victima este inconstienta sau incapabila sa ofere informatii clare sau de orice fel, informatiile disponibile vor fi limitate la ceea ce persoana care acorda prim ajutor poate auzi si vedea din examinarea fizica a victimei si de la trecatori.

Nota 2: Colectarea de informatii descrisa mai sus este destul de extensiva si este posibil sa nu poata fi implementata in intregime sau sa nu fie relevanta dupa anumite standarde locale.

Pasul 4
Reverificati victima des pentru a observa schimbarile fizice sau mentale.

Aspectele cheie ale pasului 4
• Repetati colectarea initiala de informatii despre starea victimei:
• la intervale regulate si,
• de fiecare data cand se observa o schimbare,
pana cand serviciul de urgenta ajunge la locul accidentului sau se ajunge la acesta sau se determina ca nici o asistenta nu mai este potrivita in continuare.
• Daca este posibil, scrieti modificarile starii victimei.

Justificarea pasului 4
• Reevaluarea situatiei ar trebui facuta regulat inainte de sosirea unui serviciu de urgenta la locul accidentului, sau pana cand se ajunge la un astfel de serviciu (care se poate afla departe), deoarece:
• tarea victimei trebuie sa fie monitorizata,
• eficienta masurilor luate trebuie mentinuta,
• Rezultatele obtinute in urma monitorizarii pot necesita actiuni aditionale.
• Documentarea schimbarilor le este utila celor ce vor asigura ingrijirea victimei in continuare.

Ingrijirea unei victime care sufera de arsuri ale pielii in urma expunerii la o sursa de caldura

Situatie

Victima prezinta simptomele unei arsuri a pielii.

Definitie
Este o ranire a pielii de origine termica (caldura): foc/flacara, lichide fierbinti sau vapori (apa, ulei).

Nota: Exista si alte cauze, cum ar fi radiatii, substante chimice sau sursa de curent electric. Fiecare cauza are consecinte specifice, care pot necesita asistenta specifica.

Riscuri
1. O arsura poate provoca:
a. O durere puternica, coplesitoare si continua (exceptand cazul in care pielea este arsa in profunzime, cand nu exista nici o durere in zona, dar durerea poate fi puternica in jurul acesteia).
b. Complicatii specifice, incluzand deshidratare (pierderea de lichide), infectii, hipotermie si insuficienta circulatorie, datorate factorilor particulari (agentul cauzator, temperatura, adancimea, localizarea si suprafata arsurii sau varsta si starea anterioara de sanatate a victimei).
2. Arsura este o problema dinamica, care continua chiar si dupa inlaturarea agentului ce o cauzeaza, marind extinderea zonei initiale a ranii (atat ca adancime cat si ca suprafata).
3. Agentul cauzator poate in continuare:
• sa duca la extinderea arsurii (daca nu este controlat rapid)
• sa creeze probleme aditionale de sanatate (de ex. insuficienta respiratorie datorata fumului de la un incendiu)

Principiile actiunii
1. Locul accidentului trebuie asigurat inainte de inceperea asistentei sau victima ar trebui mutata intr-un loc sigur.
2. Contactul dintre victima si agentul cauzator trebuie eliminat rapid si in conditii de siguranta.
3. Procesul de ardere ar trebui stopat rapid si suferinta ar trebui sa fie alinata.
4. Complicatiile trebuie prevenite sau diminuate.
5. Extinderea si localizarea arsurii trebuie evaluata.

Nota: Anumite cauze pot necesita actiuni specifice, care sunt prezentate pe ambalajul produsului (de ex. in cazul agentilor chimici). De exemplu substantele chimice sub forma de praf trebuie inlaturate complet prin periere inainte de a se aplica apa, pentru a preveni aparitia unor reactii suplimentare.

Principiile tehnicilor
Persoana care acorda prim ajutor ar trebui sa-i explice victimei ce se intentioneaza a se face la fiecare pas, urmarind obtinerea cooperarii/colaborarii acesteia.

Tehnica: Administrarea generala a unei arsuri a pielii datorate contactului cu lichide fierbinti (apa, ulei)
Nota: Apa fierbinte si uleiul sunt denumite "agent cauzator" in restul acestui capitol.

Pasul 1
Eliminati contactul dintre victima si agentul cauzator.

Aspectele cheie ale pasului 1
• Opriti sau inlaturati agentul cauzator de pe victima SAU indepartati victima de agentul cauzator, avand in vedere urmatoarele principii:
• evitati asumarea unor riscuri personale, de asemenea asumarea unor riscuri pentru victima si trecatori,
• evitati agravarea situatiei,
• Inlaturati imbracamintea care nu este lipita de corp, fara a intra in contact cu agentul cauzator prezent pe hainele victimei.

Justificarea pasului 1
• Agentul cauzator trebuie privit ca un pericol imediat pentru persoana care acorda prim ajutor si victima. Desfasurarea asistentei trebuie sa ia in calcul acest fapt.
• Prima data ar trebui luate masuri de protectie de baza, cum ar fi intreruperea gazului sau a sursei de energie electrica a aparatului de gatit. In cazul existentei unei surse de foc, victima, persoana care acorda prim ajutor si trecatorii ar trebui sa se afle la distanta de incendiu, care, daca este posibil, ar trebui sa fie stins.

Pasul 2
Limitati procesul de ardere si asigurati reducerea durerii.

Aspectele cheie ale pasului 2
• Raciti arsura cu apa cat mai curand posibil, avand in vedere urmatoarele principii:
• (pe cat posibil) apa ar trebui sa fie rece, curata si curgatoare,
• cu putere mica si un flux regulat,
• asigurati-va ca apa se scurge complet, fara a atinge alte parti ale victimei, pe voi sau pe altcineva,
• continuati sa inlaturati imbracamintea contaminata de pe victima, exceptand articolele care sunt lipite de piele.
• Racirea poate fi continuata timp de cateva minute, pana cand durerea nu revine dupa incetarea racirii, dar inainte ca victimei sa i se faca frig.
• Rugati victima sa inlature obiectele potential constrictive cum ar fi inele, bratari, ceas de mana, etc. daca acestea se afla in interiorul sau in apropierea suprafetei ranite si daca acest lucru este posibil fara a produce noi consecinte negative.

• Daca apa nu este disponibila:
• evaluati arsura,
• acoperiti rana pentru a minimiza infectiile,
• obtineti ajutor.

Justificarea pasului 2
• Pana in prezent racirea locala cu apa este singura ingrijire imediat eficienta pe care o persoana neinitiata o poate aplica pentru:
• a inlatura caldura si a reduce temperatura in tesutul ranit, limitand procesul de ardere, umflarea si formarea basicilor. Aceasta previne distrugerea mai accentuata a pielii si creste sansele de supravietuire a celulelor afectate care sunt inca vii.
• calmarea/reducerea durerii simtite de victima.
• Apa nu trebuie lasata sa se scurga de pe zona afectata pentru a nu contamina o suprafata inca neafectata.
• N-ar trebui sa se permita ca victima sa devina hipotermica sau sa tremure.
• Exista produse disponibile, cum ar fi gelul de stopare a arsurii, care includ atat elemente calmante cat si de racire. Folosirea acestora depinde de reglementarile locale si disponibilitatea lor.
• Inelele, bratarile, ceasul de mana, etc. pot deveni agenti compresivi daca in jurul suprafetei arse se dezvolta un edem. Aceasta compresie are consecinte negative, in special limitarea sau blocarea circulatiei sangelui.

Nota:
• Studiile stiintifice arata ca racirea poate fi eficienta daca se aplica in primele 15 - 25 de minute de la ranire. Astfel cunoasterea orei cand s-a produs arsura este un factor determinant al tipului de asistenta ce se va initia.
• In anumite locuri, cand apa curgatoare nu este disponibila, poate fi recomandat sa se puna partea ranita intr-o galeata, vas sau ceva echivalent umplut cu apa curata si rece. Apa ar trebui schimbata dupa ceva timp, cand devine calda. O alta alternativa este stropirea zonei ranite cu apa dintr-un recipient. Ambele metode trebuie sa respecte aspectele cheie prezentate, in special prevenirea hipotermiei.
• Apa este definita ca fiind "rece" cand temperatura ei este cuprinsa intre 8 si 23 grade C (45 la 75 grade F).

Pasul 3
Evaluati caracteristicile arsurii.

Aspectele cheie ale pasului 3
• Determinati:
• natura agentului cauzator,
• orice posibil factor agravant, cum ar fi arsuri pe fata, o incheietura sau in zona pelviana, foc aparut intr-un spatiu inchis, fum in cazul unui incendiu, etc.
• ora si locul/locurile de contact dintre agent si victima.
• Notati localizarea zonei/zonelor arse.
• Faceti o estimare aproximativa a extinderii arsurii/arsurilor, folosind suprafata palmei victimei ca unitate de referinta, aceasta reprezentand 1% din suprafata totala a pielii.
• Daca este posibil, colectati informatii despre starea de sanatate a victimei (varsta, boli, tratamente, etc.)

Nota: In circumstante diferite de cele care implica foc sau lichide fierbinti ar trebui sa luati in considerare alti factori agravanti, cum ar fi traumatisme ale osului in cazul unui accident electric, deflagratie in cazul unei explozii, respiratie sacadata, cenusa in nari sau saliva, etc.

Justificarea pasului 3
• Caracteristicile ranii determina masurile de ingrijire si supravegherea subsecventa necesitata de victima.
• Suprafata arsurilor este o caracteristica folosita de serviciile de urgenta pentru evaluarea gravitatii starii de sanatate si prognozare. Exista reguli ce stabilesc estimari de suprafata pentru parti specifice ale corpului (de ex. capul reprezinta aproximativ 9% din suprafata totala a corpului unui adult).
• Colectarea informatiilor privitoare la starea de sanatate ajuta la identificarea circumstantelor agravante legate de istoricul victimei.

Pasul 4
Preveniti sau diminuati complicatiile.

Aspectele cheie ale pasului 4
• Actionati cu mainile curate si, daca este posibil, protejate (folosind materiale impermeabile - de ex. manusi sau orice alt material disponibil ca bariera).
• Evitati folosirea remediilor, cremelor medicale, mediilor cum ar fi unt, oua, sare, cartofi, etc., in toate cazurile de arsura.
• Evitati spargerea basicilor.
• Asezati victima intr-o pozitie confortabila cat mai curand posibil.

Daca exista un serviciu medical in apropiere:
• infasurati simplu dupa racire suprafata arsa intr-un material curat (de ex. pansament, material textil), sau si mai bine intr-unul steril,
• transportati victima la unitatea sanitara.

In alte situatii:
• Curatati suprafata arsa cu o solutie antiseptica nealcoolica, sau cu sapun si apa curata.
• Acoperiti suprafata arsa, avand in vedere urmatoarele principii:
• folositi un material curat (de ex. pansament, material textil), sau si mai bine, unul steril,
• aplicati un pansament, daca este posibil unul care previne lipirea de arsura,
• acoperiti cu straturi de materiale absorbante (de ex. tifon),
• tineti degetele separate cu straturi de pansament.
• Transportati victima la un centru de ingrijire a sanatatii.

Justificarea pasului 4
• Arsura este o rana si prin urmare trebuie protejata de contaminare externa.
• Este important sa se previna orice risc de lesin si colaps, datorita durerii si/sau pierderii de lichid prin arsura.

Nota:
• Anumite comunitati pun membrul ars in frunza curata a unui bananier, cand este posibil. Aceasta este rece si nu se lipeste.
• Exista materiale specifice, cum ar fi paturi argintii/aurii, care protejeaza si mentin caldura victimei.
• Studiile sugereaza ca pansamentele uscate sunt mai eficiente decat cele umede. Pansamentele umede macereaza tesuturile afectate si deterioreaza pielea ramasa.
• Ar trebui prevenit ca pansamentul sa adere la arsura si sa se imbibe cu secretii.
• Administrarea analgezicelor (de ex. medicamente eliberate fara reteta, cum ar fi paracetamol sau aspirina) de catre o persoana neinitiata este supusa standardelor locale.

Alertarea in caz de urgenta

Situatie
Persoana care acorda prim ajutor ofera asistenta intr-un loc in care un serviciu de urgenta poate prelua sustinerea victimei.

Definitie
Este o actiune prin care se comunica serviciului de urgenta ca s-a produs o situatie de urgenta si se solicita suport pentru preluarea ingrijirii victimei.

Riscuri
Daca nu se informeaza un serviciu de urgenta, se poate compromite in mod serios posibilitatea asistarii cu succes si/sau ingrijirii complete a victimei.

Principiile actiunii
1. Alertarea unui serviciu de urgenta ar trebui facuta cat de devreme posibil, prin cele mai potrivite mijloace aflate la dispozitie.
2. Alerta data ar trebui sa transmita cat mai multe informatii relevante posibil cu privire la situatia de urgenta, pentru a permite luarea celei mai corespunzatoare decizii in stabilirea tipului de servicii de urgenta necesare.

Nota: Alerta poate fi singura actiune executata de catre un trecator sau o persoana care acorda prim ajutor, demonstrand disponibilitatea acesteia de a asista.

Principiile tehnicilor
Pasul 1
Colectati informatiile relevante.

Aspectele cheie ale pasului 1
• Determinati pozitia exacta a locului in care s-a produs accidentul si caile de acces la acesta.
• Identificati, daca este posibil, circumstantele in care s-a produs incidentul (de ex. un accident rutier) si prezenta eventualelor pericole (de ex. un incendiu).
• Colectati informatii despre starea victimei [vezi recomandarile referitoare la acest subiect].

Justificarea pasului 1
• Calitatea informatiilor despre situatia de urgenta si despre starea victimei sunt un factor cheie pentru determinarea si mobilizarea celui mai potrivit serviciu de urgenta pentru asigurarea ingrijirii victimei (incluzand activitatile de salvare).

Nota 1: Aceste recomandari nu se refera la situatii cu mai multe victime. Acesta este motivul pentru care informatii ca "numarul de victime si o scurta apreciere a fiecareia" nu sunt indicate aici pentru alertare.

Nota 2: O alertare poate fi facuta in doi timpi: (a) in primul apel se prezinta problemele majore (de ex. o victima blocata in vehicul) si starea victimei, focalizandu-se pe amenintarile imediate asupra vietii, (b) in cel de-al doilea se ofera informatii mai detaliate despre starea victimei.

Pasul 2
Alertati dispeceratul sau serviciul de urgenta.

Aspectele cheie ale pasului 2
• Alegeti dintre mijloacele aflate la dispozitie unul care sa garanteze transmiterea rapida si de calitate a informatiei colectate.
• Daca este posibil folositi un mijloc care permite dialogul cu dispeceratul sau serviciul de urgenta.
• Mesajul de alertare ar trebui sa contina:
• cel putin informatiile colectate (de ex. locul, indicatii privind accesul la locul accidentului, informatii legate de pericole),
• daca au fost luate masuri de salvare a vieti, care sunt acelea,
• solicitarea unor sugestii de ingrijire.

Justificarea pasului 2
• Cele mai bune mijloace de transmitere a unei alertari sunt cele de telecomunicatii, fie un radioemitator, fie un telefon. Un astfel de dispozitiv permite stabilirea unui dialog. Dialogul ofera persoanei care acorda prim ajutor indrumarea necesara pentru a-si completa sau inceta interventia.
• Cand astfel de echipamente de telecomunicatii nu exista sau nu functioneaza, un trecator poate fi trimis la cea mai apropiata statie radio, post telefonic sau serviciu de ingrijire a sanatatii, cu instructiuni de a reveni la locul accidentului cu raspunsul, cum ar fi timpul estimat de sosire al serviciilor de urgenta si instructiuni privind masurile de ingrijire ce trebuie luate.

Pasul 3
(cand exista un telefon disponibil in apropierea locului accidentului) Ramaneti in contact cu serviciile de urgenta.

Aspectele cheie ale pasului 3
• Indicati numarul de telefon de la care sunati.
• Daca este cazul, oferiti indicatii privind modalitatea de a ajunge la locul accidentului sau informatii legate de pericolele existente.
• Ţineti linia deschisa pana cand cel care receptioneaza apelul va cere sa inchideti.
• Receptionati orice instructiune.

Justificarea pasului 3
• Informatiile furnizate de catre dispecerat pot contine orice sfat catre persoana care acorda prim ajutor, referitor la asistarea victimei pana la sosirea serviciului de urgenta sau transportul victimei la un centru de ingrijire. Mai mult decat atat, dispeceratul poate indruma persoana care acorda prim ajutor pentru a preveni efectuarea unei interventii nepotrivite sau poate recomanda incetarea eforturilor unde continuarea ar putea:
• Sa mareasca inutil riscul pentru persoana care acorda prim ajutor, sau
• Sa fie zadarnica data fiind starea victimei si contextul serviciilor de urgenta disponibile, sau
• Sa nu fie necesare deoarece victima nu mai necesita nici o alta asistenta, recuperand complet o stare de sanatate satisfacatoare.
• Acest contact poate fi util pentru a indruma serviciul de urgenta/transport care vine la locul accidentului.

Nota: Trecatorul poate fi folosit in limita posibilitatii (de ex. o distanta mica intre locul accidentului si punctul de contact) pentru legatura cu dispeceratul sau serviciul de urgenta.

Nota: Daca este necesar si/sau posibil, dispeceratul sau serviciul de urgenta ar trebui sa fie apelat din nou pentru a oferi informatii actualizate despre situatie si/sau starea victimei.

Situatii de criza? Invata sa-ti pastrezi calmul!

Accidentele sau situatiile de criza ne iau, cu siguranta, pe neasteptate, astfel incat putini dintre noi stim cum ar trebui sa reactionam pe moment. Fapt deosebit de important pentru a depasi momentul si pentru a evita intamplari dintre cele mai nefericite.

Cei de la Crucea Rosie Romana ne-au dat insa cateva sfaturi prin care sa facem cunostinta cu principalele metode de acordare a primului ajutor in diverse situatii. In momente de criza, fiecare om reactioneaza individual. Important este sa incercati sa va pastrati calmul si sa-i linistiti pe cei din jur, sa faceti putina ordine la locul accidentului, iar apoi sa stabiliti etapele prioritare ce se cer a fi indeplinite in acordarea primului ajutor.

In acelasi timp, trebuie sa-i consiliati si linistiti pe cei din jur care intra in panica, sa linistiti victima daca aceasta este constienta si sa ii asigurati pe toti ca lucrurile se afla sub control. Asigurati victima ca totul se va desfasura in conditii bune si ca ajutoarele sunt pe drum, ca veti face tot ce puteti astfel incat sa-i usurati suferinta. Nu efectuati manevre care i-ar putea pune in pericol sanatatea sau i-ar putea agrava starea, incercati doar sa o linistiti pana cand isi vor face aparitia, la fata locului, echipaje speciale.

Daca sunt mai multe persoane in preajma, va puteti alege cateva ajutoare, potentiali salvatori. Ar trebui sa selectati dintre acestia pe cei care par a fi mai calmi si de incredere si sa le dati diverse sarcini: cineva sa sune la ambulanta, cineva sa ajute propriu-zis la manevrele de prim ajutor.

Nu uitati: nu va pierdeti cumpatul!

Ingrijirea unei victime care prezinta simptomele unei fracturi si/sau entorse

Situatie

 
Victima prezinta simptomele unui traumatism osos si/sau a unei entorse.

Definitie

Dupa ce victima a fost supusa unei/unor forte si experiente traumatizante, ea prezinta:
• durere localizata,
si/sau
• orice impotenta functionala a unei incheieturi si/sau a unui os,
si / sau
• umflarea si/sau deformarea unei incheieturi si/sau a unui os,
si / sau
• pozitia anormala a unei incheieturi si/sau a unui os,
si / sau
• o plaga si/sau o hemoragie creata de osul traumatizat sau de forta traumatizanta.

Riscuri
O fractura sau o entorsa este o sursa de:

1. durere,
2. complicatii secundare locale si/sau generale, incluzand daune provocate:
a. Pielii
b. Muschilor
c. Vaselor sanguine
d. Nervilor, incluzand maduva spinarii
e. Organelor interne incluzand creierul, plamanii, etc.

Aceste riscuri pot fi sporite de miscarea oaselor in interiorul zonei ranite.

Principiile actiunii
1. Zona ranita trebuie imobilizata.
2. Orice miscare a zonei ranite ar trebui prevenita.
3. Dezvoltarea de complicatii trebuie prevenita sau diminuata

Principiile tehnicilor
Persoana care acorda prim ajutor ar trebui sa-i explice victimei ce se intentioneaza a se face la fiecare pas, urmarind obtinerea cooperarii/colaborarii acesteia.

Tehnica: Administrarea generala a unei fracturi si/sau a unei entorse

Pasul 1
Stabilizati zona ranita.

Aspectele cheie ale pasului 1
• Rugati victima sa inlature obiectele potential constrictive cum ar fi inele, bratari, ceas de mana, etc. daca acestea se afla in interiorul sau in apropierea suprafetei ranite si daca acest lucru este posibil fara a produce noi daune/consecinte negative.
• Verificati existenta circulatiei periferice. (vezi capitolul: Ingrijirea unei victime cu hemoragie externa masiva dintr-o plaga a pielii).
• Pregatiti materialele necesare:
• o suprafata dura, rigida, dreapta
• material pentru fixare (de ex. un bandaj mare)
• Fixati zona ranita avand in vedere urmatoarele principii:
• actionati incet si cu grija, evitand contactul cu /sau membrul ranit sau miscarea acestuia,
• mentineti membrul in pozitia in care a fost gasit,
• mentineti zona ranita alaturi de o suprafata dura, rigida, plata sau de o parte a corpului nevatamata (membrul sanatos, trunchi sau deget), protejand intre timp toate punctele de contact dintre corp si materiale.
• asigurati-va ca incheieturile de deasupra si dedesubtul ranii sunt de asemenea imobilizate,
• fixati materialele (de ex. cu bandaj), fara a trece peste zona ranita si nu prea strans.
• Imbracamintea stramta, sireturile, etc. ar trebui slabite, dar victima n-ar trebui descaltata.
• Limitati orice miscare a victimei cat de mult posibil.

Justificarea pasului 1
• Miscarea unei fracturi poate implica complicatii serioase (de ex. deteriorarea vaselor sanguine) si amplifica durerea.
• Circulatia periferica ar trebui evaluata pentru a se putea estima posibila complicatie a traumatismului osos asupra vaselor sanguine, inainte si dupa fixarea partii ranite.
• Inelele, bratarile, ceasul de mana, etc. pot deveni factor de compresie daca in jurul suprafetei ranite se dezvolta un edem. Aceasta compresie are consecinte negative, in special limitarea sau blocarea circulatiei sangelui.

Nota 1: Tehnica este folosita cand nu exista nici un serviciu de urgenta capabil sa ajunga la locul accidentului, fiind necesara transportarea victimei. Persoana care acorda prim ajutor poate fi instruita de catre un dispecerat sau serviciul de urgenta sa utilizeze aceasta tehnica.
Cand un serviciu de urgenta va ajunge la locul accidentului, persoana care acorda prim ajutor ar trebui doar sa previna orice miscare a membrului ranit.

Nota 2: Imobilizarea completa ar trebui sa fie facuta de catre personalul unui serviciu de urgenta. Daca nu exista nici o posibilitate de a activa un astfel de serviciu, aceasta sarcina poate reveni persoanei care acorda prim ajutor. O imobilizare necesita un grad de experienta care se obtine din practica sau prin instruiri regulate de reimprospatare.

Prin urmare aceasta tehnica trebuie vazuta ca fiind oarecum dificil de predat persoanelor neinitiate. Deci persoanele care participa la instruire trebuie selectate si incurajate s-o invete si sa-si reimprospateze in mod regulat cunostintele teoretice si practice. Acesta este motivul pentru care aceasta tehnica ar trebui folosita in anumite circumstante, cand:

• nu exista nici un serviciu de urgenta disponibil, deloc sau intr-o limita de timp rezonabila,
• dispeceratul cere persoanei care acorda prim ajutor sa transporte victima la un serviciu medical.

Nota 3: In situatii extreme, poate fi luata in considerare realinierea membrului gasit intr-o pozitie anormala. Circumstantele respective sunt legate in principal de o absenta sau o intarziere foarte mare cu care serviciile de urgenta pot ajunge la locul accidentului sau nu pot ajunge. Obiectivul tehnicii este aducerea membrului in pozitie aproape "normala".

Necesita instruire speciala si antrenamente regulate. In consecinta alegerea acestei tehnici implica un grad de experienta, obtinut din practica sau prin instruiri regulate de reimprospatare. Prin urmare aceasta tehnica trebuie vazuta ca fiind oarecum dificil de predat persoanelor neinitiate. Deci persoanele care participa la instruire trebuie selectate si incurajate s-o invete si sa-si reimprospateze in mod regulat cunostintele teoretice si practice.

Pasul 2
Evaluati eficienta interventiei.

Aspectele cheie ale pasului 2

• Asigurati-va ca zona ranita este fixata.
• Evaluati suferintele victimei, care ar trebui sa inceteze sau sa se reduca semnificativ.
• Asigurati-va ca circulatia periferica este prezenta.

Justificarea pasului 2

 
• Tehnica ar trebui sa fie eficienta, evitand orice miscare a membrului ranit. In consecinta ar trebui sa aiba efecte rapide asupra durerii resimtite de victima.
• O tehnica nepotrivita poate deteriora de asemenea vasele sanguine, mobilizand accidental oasele fracturate.

Alimente care favorizeaza cancerul

Mancarea joaca un rol extrem de important cand vine vorba despre sanatate, cel mai important argument fiind acela ca in anumite conditii poate facilita aparitia cancerului. Iata care sunt cele mai periculoase alegeri alimentare:

Alimentele ce contin foarte multi aditivi alimentari. Ce ar fi salamurile si carnatii fara E-uri care sa le dea culoare, sa le intensifice gustul si sa le tina in garantie cel putin jumatate de an? Cei mai periculosi aditivi sunt nitritii si nitratii, care coloreaza frumos si conserva cat mai mult carnea, insa mai exista si stabilizatorii, agentii de gelifiere si de culoare care pot provoca leziuni la nivelul organelor interne, vizate fiind in special tractul digestiv, ficatul, bila si pancreasul.

Din pricina continutului foarte mare de substante chimice de acest fel cat si a potentialului oncogen, mustarul, margarina, branza topita, conservele, mezelurile, afumaturile si preparatele instant sunt in topul alimentelor de eliminat din alimentatie.

Carnea rosie, prajita bine 

Oamenii de stiinta au decoperit ca exista o legatura intre consumul de carne rosie procesata si diferite forme de cancer. Anumite substante continute in acest tip de carne determina mutatii la nivelul AND-ului care mai tarziu favorizeaza aparitia cancerului.

Specialistii recomanda moderatie in privinta consumului de carne rosie, cat despre modul de preparare, este de preferat sa fie facuta la gratar sau fiarta.

 

Grasimile.

Slanina, uleiul rafinat, untul, untura si unele deserturi cresc riscul de aparitie a bolilor maligne din pricina faptului ca acizii grasi saturati favorizeaza dezvoltarea tumorilor. In plus, grasimile saturate favorizeaza producerea de acizi biliari si ridica nivelul de LDL (colesterol rau) in sange, ambele fiind elemente care preced aparitia cancerelor si sporesc productia de hormoni estrogeni, substante direct implicate in cancerul mamar si cel de col.

Prajelile in ulei. Folosit si rasfolosit, uleiul devine otrava pentru organism. Pe langa riscurile pe care le implica din perspectiva contintului de grasimi saturate, alimentele prajite in ulei sunt adevarate bombe cancerigene. Cartofii prajiti, ouale ochi sau friptura ar trebui evitate pe cat posibil intrucat uleiul incins produce substante cu potential cancerigen: glicidamide, cetone si acrilamide.

Ginkgo biloba, „copacul lui Dumnezeu“

În urmă cu trei secole, când primul copăcel de Ginkgo a fost plantat în pământ european pentru a decora o grădină botanică, nimeni nu bănuia că acest arbore va capta interesul numeroşilor specialişti care au confirmat, pe cale ştiinţifică, proprietăţile terapeutice cunoscute de medicina chinezească încă din vremurile îndepărtate ale Antichităţii. Produsele din Ginkgo au devenit de nelipsit în arsenalul terapeutic pentru tratarea bolilor cardiovasculare, canceroase, diabetice, ale sistemului nervos şi în energizarea şi revigorarea organismelor aflate în pragul îmbătrânirii premature.

Cine nu a rămas fascinat în faţa acestui arbore ciudat, cu o graţie deosebită a frunzelor şi a ramurilor care formează o coroană în forma unei pagode budiste. Originar din partea estică a Chinei, Ginkgo a fost declarat arbore sfânt, o adevărată minune a lumii vegetale, ca simbol al longevităţii pe pământ, întrucât poate trăi peste 1.000 de ani. 

Este cunoscut ca cel mai bătrân supravieţuitor, venind până în zilele noastre încă din era mezozoică, cu vreo 350 milioane de ani în urmă, şi anume de pe vremea dinozaurilor şi a altor animale uriaşe. 

Rezistenţa extraordinară a acestor arbori este legată de calitatea substanţelor care intră în compoziţia frunzelor, ceea ce a făcut ca specia să supravieţuiască la toate intemperiile vremurilor, la poluarea mediului şi la atacurile de paraziţi şi agenţi patogeni (insecte, bacterii, virusuri şi ciuperci). 

Este demn de subliniat faptul că, după aruncarea bombei atomice la 6 august 1945 asupra oraşului Hiroshima din Japonia, singurul supravieţuitor a fost un arbore de Ginkgo, situat la mai puţin de 30 de metri de locul căderii bombei. În anul următor, mugurii arborelui au pornit în vegetaţie fără să sufere nici o modificare genetică. 

Specia Ginkgo biloba aparţine familiei Ginkgoaceae, una dintre cele mai vechi familii de arbori din istoria florei de pe planeta noastră. Denumirea de gen, „Ginkgo“, derivă de la cuvântul japonez „yin-kuo“ care înseamnă „caisa argintie“, cu aluzie la forma şi culoarea fructului. Denumirea de specie, „biloba“, derivă de la forma de evantai a frunzelor, împărţite de o nervură în doi lobi cu formă triunghiulară. 

„Arborele pagodelor“ sau „arborele vieţii“

Interesul pentru acest arbore sacru, considerat capabil să realizeze un echilibru perfect între cer şi pământ, a determinat acordarea mai multor denumiri populare. În China se numeşte „arborele pagodelor“ şi „arborele celor 40 de steme“. În Japonia este numit „arborele templier“, „caisa argintie“ şi „urechea elefantului“. 

În restul ţărilor de pe glob i se spune „copacul lui Dumnezeu“, „arborele vieţii“ şi „arborele de 40 de taleri“. 

În prezent, arborele Ginkgo creşte spontan în Asia de Est (China, Japonia, Coreea) şi se cultivă în multe ţări din Europa, Asia şi America, mai ales în scopuri ornamentale, ţinând seama de frumuseţea coroanei şi a frunzelor.

În Europa a ajuns în anul 1710, când a fost plantat în grădina botanică din Utrecht (Olanda), plătindu-se pentru un puiet suma de 40 de taleri de aur, de unde a derivat şi denumirea populară de „arbore de 40 de taleri“. 

Caracteristicile arborelui

Arborele are înălţimea de până la 30-40 de metri, o coroană ramificată în forma acoperişului pagodelor, cu ramuri lungi până la 10 metri, ca nişte tuburi elastice. 

Frunzele sunt mari, de culoare verde-intens, cu peţioluri lungi şi elastice. Spre toamnă, frunzele capătă o culoare galben-viu, de o frumuseţe care fascinează pe toţi privitorii. Într-o zi, toate frunzele cad pe pământ, uneori în decurs de numai câteva ore. Ginkgo este printre puţinii arbori dioici – un pom are flori bărbăteşti şi altul are flori femeieşti. 

Fructele sunt globuloase, de mărimea unei cireşe, lucioase, cărnoase, foarte zemoase, de culoare gălbui-argintie. În centru are o sămânţă pietroasă. 

În terapeutica medicală se utilizează atât fructele (în Asia), cât şi frunzele (în restul continentelor).

  

Proprietăţi terapeutice

Cunoscând însuşirile farmacologice, medicina tradiţională chineză a folosit organele vegetale (fructe, frunze) ale arborelui Ginkgo cu multe secole în urmă, considerate ca beneficii neegalate ale plantei minune. Unele arhive medicale chineze, care datează din anii 2800 î.e.n., atestă folosirea extractului de Ginkgo în tratarea multor probleme de sănătate, legate de vârstă, inclusiv cele de circulaţie sanguină, pierderea memoriei şi deteriorarea mentală. 

Este demn de menţionat că, în ultimii ani, au fost publicate peste 150 de studii importante care privesc potenţialul curativ al frunzelor de Ginkgo. 

Principalele proprietăţi terapeutice ale fructelor, semnalate de asiatici şi verificate prin cercetările europene, sunt: expectorante, tuberculostatice, antiastmatice, antibronşitice, sedative, digestive şi vermifuge. În frunze, occidentalii au semnalat efecte neurotropice, antioxidante la nivelul creierului, vasodilatatoare la nivelul arterelor, venelor şi capilarelor, antiinflamatoare, antitrombotice, antispastice, activatoare a circulaţiei sanguine, antialergice, antidepresive, antifungice şi insecticide. 

Utilizări în diverse boli

Asiaticii cunoşteau de peste 5.000 de ani puterea curativă şi efectele miraculoase ale arborelui Ginkgo asupra sănătăţii omului, folosind fructele şi frunzele în multe remedii naturiste. 

Ştiinţa medicală contemporană recunoaşte efectele profilactice şi curative remarcabile ale frunzelor. În zilele noastre, extractul din frunze este unul dintre medicamentele naturiste cele mai cunoscute şi utilizate în Europa. Preparatele de Ginkgo sunt folosite într-o multitudine de afecţiuni. 

În circulaţia sanguină: 

- previne atacul cardiac şi accidentele vasculare cerebrale şi contribuie la recuperarea după infarctul miocardic şi după congestia cerebrală; 

- măreşte oxigenarea ţesuturilor cerebrale, cu efecte benefice la persoanele care suferă de un aflux sanguin redus în zona creierului; 

- ginkgolidele acţionează ca inhibitori PAF (factori de agregare a plachetelor sanguine şi a leucocitelor), având rol în prevenirea trombozelor la nivel cerebral, coronarian şi la membrele inferioare; 

- inhibă factorul de activare a trombocitelor, ceea ce reduce tendinţa de coagulare a sângelui, cu atenţionare la persoanele cu probleme de coagulare a sângelui şi care urmează să suporte intervenţii chirurgicale sau stomatologice, acestea urmând să întrerupă utilizarea extractelor cu 36 ore în avans; 

- previne tulburările în circulaţia sanguină periferică, evitând apariţia de varice, ulcere varicoase, flebite şi tromboze precum şi tulburările de coagulare la nivelul capilarelor, calmând durerile din gambe (crampe musculare), la persoanele cu picioare şi mâini reci; 

- menţine elasticitatea vaselor şi întăreşte pereţii venelor la vârste înaintate, cu efecte în evitarea ulcerelor varicoase. 

Stimulează inteligenţa şi capacitatea de concentrare

- Ginkgo stimulează inteligenţa şi îmbunătăţeşte memoria şi capacitatea de concentrare, mai ales la tineri, la vârstnici şi la persoane cu boala Alzheimer sau cu alte forme de demenţă; 

- persoanele mai în vârstă, care doresc să se întoarcă la studii (şcoală, facultate), găsesc în Ginkgo un sprijin în promovarea examenelor; 

- tratează demenţa, boala Raynaud, ameţeli, vertij, migrene, depresii psihice, anxietate, cefalee, insomnie, astenie fizică şi psihică, stări de suprasolicitare nervoasă, ţiuit în urechi (acufene); 

- protejează integritatea structurală şi funcţională a membranelor neuronale; 

- vindecă sechelele accidentelor vasculare cerebrale şi ale traumatismelor craniene. 

Ginkgo măreşte acuitatea vizuală

- combate oboseala cronică, epuizarea nervoasă şi sindromul de picioare grele şi dureroase;

- reface capacitatea de muncă la persoane cu potenţial fizic şi psihic redus sau cu adaptare greoaie la condiţiile de stres şi la eforturi intelectuale; 

- flavonoidele au puternic efect antioxidant, neutralizează radicalii liberi de oxigen şi exercită efecte anticanceroase, regeneratoare şi fortifiante; 

- contribuie la redobândirea capacităţii de erecţie la bărbaţii suferinzi de impotenţă sexuală, datorită insuficienţei circulaţiei arteriale penisene (necesită o cură de 6 luni); 

- ameliorează metabolismul energetic la nivel celular, măreşte capacitatea de captare şi de transport a glucidelor la nivel neuronal, evitând instalarea diabetului zaharat; 

- component în tratamentului astmului bronşic şi a congestiei pulmonare, în tratarea bolilor renale şi hepatice, a bolilor inflamatoare, în crize vertiginoase şi în tulburări de auz; 

- protejează ochiul, măreşte acuitatea vizuală şi încetineşte evoluţia retinopatiei diabetice şi a degenerescenţei maculare; 

Preparatele din Ginkgo biloba încetinesc procesul de îmbătrânire

- prin activarea microcirculaţiei cutanate şi descongestionarea ţesuturilor, Ginkgo biloba accelerează cicatrizarea rănilor şi reface integritatea tegumentelor în caz de edeme, varice, cuperoză (erupţie de pete roşii), hemoroizi; 

- diminuează senzaţia de frig, amorţeli şi înţepături în timpul mersului; 

- sporeşte tonusul general al organismului, mai ales în stările de convalescenţă prelungită şi la imunitate redusă; 

- încetineşte procesul de îmbătrânire şi senilitate, cu efecte asupra longevităţii generale a vieţii.

Forme de utilizare:

- infuzie din 10 g frunze uscate la 250 ml apă clocotită; se infuzează acoperit timp de 10 minute, se strecoară şi se beau 2 căni pe zi, cu 30 minute înainte de mesele de dimineaţă şi amiază, într-o cură de minimum 3 luni; 

- tinctură, în proporţie 1:4, cu alcool 400, macerată timp de 10-14 zile; se iau de 3 ori pe zi câte 30 picături (adulţi) şi 10 picături (copii între 6-14 ani), în puţină apă sau suc natural. Efectele sunt constatate în tulburări circulatorii cerebrale şi periferice (stimularea irigării cerebrale, ischemie cerebrală, pierderea memoriei, boala Alzheimer, scleroza în plăci, ameţeli, migrene, depresie psihică, reglarea circulaţiei sanguine, vasodilataţia vaselor, tromboflebite, varice, ulcere varicoase), precum şi în cancere, diabet zaharat, tulburări de auz şi de vedere, îmbătrânire prematură. 

- capsule luate 3 pe zi în funcţie de vârstă (una la copii, două la tineri şi trei la adulţi), înainte de mese, mai ales pentru îmbunătăţirea fluxului sanguin cerebral. Dozele în exces pot provoca efecte secundare ca: dermatite, diaree, vome şi stări de nelinişte. Nu se consumă seara, după orele 18.00, deoarece provoacă intensificarea activităţii cerebrale, cu efecte directe asupra insomniei.