În ciuda dimensiunilor sale mici comparativ cu „rudele” sale (căpşuna şi murele), zmeura se poate lăuda cu o uriaşă avere de principii active ce acţionează asupra a 18 tipuri de procese metabolice importante în sănătatea tuturor organelor şi sistemelor din organismul uman.
Evoluţia expansivă a biochimiei medicale din ultimii ani a verificat unele aspecte referitoare la efectele benefice ale curelor de zmeură, mai ales prin efectul unor metale şi acizi organici asupra celulelor. Astfel, în anii 2000-2009 au fost efectuate peste 850 de cercetări care au demonstrat că aluminiul şi cuprul, dar şi acizii amidici pot acţiona asupra sistemulilor cardio-vasculari digestiv, renal, imunitar, dar şi a unor procese intime petrecute la nivel molecular.
Efecte terapeutice ale zmeurei
Cercetările efectuate de dr. M.G. Vanoise de la Universitatea din Bruxelles au demonstrat că unii compuşi fluoruraţi simpli din zmeură pot avea efect benefic asupra fibrelor musculare ale inimii.
Studiile arată că aceşti compuşi protejează supraîncărcarea electrică a membranei celulelor musculare ale inimii. Ca urmare a acestui efect, fibra musculară a inimii îşi păstrează reactivitatea normală la comenzile de contracţie. Acest lucru împiedică apariţia extrasistolelor sau aritmiilor numite popular palpitaţii. În acelaşi timp, o cură modestă de zmeură anual poate împiedica îmbătrânirea celulei cardiace, tot datorită protecţiei induse indirect de unii compuşi amidici din zmeură. Aceste rezultate corelate cu alte experimente au condus recent la concluzia că un minim consum de zmeură zilnic ar putea prelungi viaţa inimii cu până la 10 ani. Totodată, aceleaşi efecte de îmbătrânire a activităţii electrice a inimii permit cordului să facă faţă mai uşor condiţiilor de efort sau adaptarea la frig sau căldură excesivă. Se presupune că o mare parte din rezistenţa la efort a ursului brun s-ar datora chiar micilor cantităţi de zmeură pe care le consumă ocazional.
Problemele de circulaţie periferică a sângelui
Antropologii eleveţieni au constatat încă din anii '60 că alpiniştii care consumă regulat zmeură sau suc de zmeură rezistă mai uşor la frig şi rareori au probleme cu degerăturile. Pornind de la această constatare, medicii de la Universitatea din Berna au cercetat posibilele efecte ale consumului de zmeură asupra circulaţiei sângelui. Aceştia au descoperit, în anul 2006, că unele substanţe similare acetilcolinei, prezente în zmeură pot acţiona circulaţia sângelui în vasele capilare. Vasele capilare, care au diametrul de grosimea unui fir de păr, nu sunt în totalitate permanent deschise, nepermiţând trecerea sângelui decât în timpul efortului excesiv. Aceste substanţe din zmeură deschid aproximativ 30% din vasele capilare „leneşe”, contribuind la o irigare mai bună a tuturor ţesuturilor. Din acest motiv, dacă mâncăm zmeură chiar în cantităţi foarte mici, avem muşchi mai bine hrăniţi şi oxigenaţi, o inimă mai bine alimentată cu săruri şi nutrienţi, dar şi un creier mai oxigenat. Totodată, o cură de zmeură ne poate feri pe o perioadă lungă de fenomenul picioarelor permanent reci, de durerile musculare de spate, de ceafă şi, nu în ultimul rând, de dureri de cap. Cercetările mai avansate privitoare la acest efect vascular al zmeurei au dovedit că, prin activarea circulaţiei sângelui în capilarele din meninge, creierul este mai puţin expus la apariţia stărilor ce pot conduce la atacuri de panică sau leşin. De asemenea, consumul de zmeură, care activează întreaga circulaţie, împiedică apariţia răcelilor şi a gripei, dar şi a stărilor de disconfort în timpul caniculei sau al trecerii bruşte de la o temperatură extremă la alta.
Efectul anti-astenic
În 80% din articolele ştiinţifice de până în anul 2007 se promova exclusiv ideea importanţei vitaminelor şi zaharurilor din zmeură ca substanţe capabile de a înlătura starea de astenie, adică oboseală.
Cele mai noi cercetări dovedesc că aceste substanţe au doar un rol secundar în înlăturarea oboselii fizice şi psihice. Rolul primordial în acţiunea antiastenică îl are, de fapt, cuprul, alături de unii eteri din clasa camforului, ce acţionează eficient asupra funcţionării celulelor nervoase şi hepatice. Cuprul, regăsit de altfel şi în alte vegetale, este rapid absorbabil în prezenţa eterilor care dau mirosul specific al zmeurei. Legarea cuprului la diferite sisteme moleculare din interiorul celulelor are efect de activare a proceselor de producere a energiei din resursele de rezervă. Acesta este motivul pentru care zmeura este un anti-astenic care ne ajută şi să slăbim, în condiţiile în care avem cel puţin 2 kg în plus faţă de greutatea noastră normală.
Totodată, unii eteri prezenţi în zmeura consumată proaspătă acţionează asupra mecanismelor de reglare a concentraţiei de glucoză în sânge. Astfel, o glicemie adaptată nevoilor unui organism epuizat face ca acesta să-şi refacă rapid potenţialul folosind drept combustibil glucoza. Se estimează că un consum zilnic de numai 30-50 g de zmeură poate creşte rezistenţa la efort fizic cu 60%, iar pe cea la efort psihic sau stres cu 40%. Efectul de reglare a nivelului glicemic prin acţiune asupra ficatului este benefic şi pentru supraponderalii care au glicemia mărită, eliminând riscul de diabet zaharat.
Problemele digestive
Zmeura era cunoscută din cultura populară ca remediu pentru constipaţie, usturimi la stomac sau greaţă. Aceste efecte ale zmeurei au fost demonstrate ştiinţific, în prezent existând cel puţin 30 de produse farmaceutice bazate pe extracte de pulpă de zmeură, recomandate pentru o gamă largă de afecţiuni ale sistemului digestiv.
Recent s-a demonstrat însă că zmeura are şi alte efecte în afară de cel de a îmbunătăţi tranzitul intestinal, eliminând constipaţia. Medicii germani au descoperit astfel că unele substanţe din zmeură creează o serie de reacţii chimice în intestin, care favorizează activitatea peptidazelor, care sunt proteine enzimatice ce desfac proteinele din cărnuri, ouă, lactate şi vegetale în aminoacizi rapid absorbabili. Această activare a peptidazelor din intestinul subţire este extrem de importantă pentru cei care consumă mai rar produse de origine animală sau în cantităţi de sub 100 g pe zi. De asemenea, cei care mănâncă în grabă sau în timp ce fac alte activităţi sub presiunea stresului au o digestie mai dificilă a proteinelor. Zmeura este un excelent remediu pentru această categorie de persoane care nu-şi permit un comportament alimentar sănătos. Poate ne întrebăm de ce este important ca proteinele să fie mai grabnic descompuse în aminoacizi? Ei bine, aminoacizii sunt substanţele vitale pentru organism, fără de care nu am putea supravieţui. Carenţele de aminoacizi pot conduce la afecţiuni extrem de diverse, dintre care putem enumera chiar diabetul, cardiopatiile, schizofrenia, depresiile, dar şi obezitatea sau impotenţa.
Prevenirea unor afecţiuni nervoase
Trebuie să reamintim faptul că zmeura împiedică apariţia oboselii nervoase, despre care am vorbit anterior, ţinând cont de faptul că oboseala nervoasă conduce la nevroze. Un aspect extrem de interesant îl reprezintă efectul acidului elagic asupra creşterii masei de ţesut nervos. Se ştie că neuronii nu se mai divid după naştere şi mor odată cu trecerea timpului, fără a putea fi înlocuiţi. Cu toate acestea, în ţesutul nervos există şi alt tip de celule, numite gliale, care pot suplini parţial funcţiile neuronilor ce mor. Unii derivaţi ai acidului elagic din zmeură pot determina creşterea numărului de celule gliale şi a prelungirilor lor. Mai mult decât atât, fixarea acestor factori elagici din zmeură pe neuroni face ca neuronul în curs de îmbătrânire să-şi doneze mai uşor funcţiile celulelor gliale învecinate. Prin acest efect miraculos, descoperit în luna martie a acestui an, creierul rămâne foarte puţin afectat de îmbătrânire. Cercetările de la Universitatea Cambridge arată că acest proces ar putea face ca gândirea să rămână neafectată, chiar până la vârsta de 90 de ani. Aşadar, curele anuale de zmeură ne-ar putea ajuta să ne păstrăm o gândire la fel de aprigă şi rapidă până la o vârstă foarte înaintată, chiar dacă 70% din neuronii noştri mor. Cercetătorii englezi care studiază în prezent acest miraculos efect lucrează la un proiect de fabricare a unui produs din zmeură care ne-ar putea păstra raţiunea intactă şi după depăşirea unei vârste mai înaintate.
Un alt aspect, cel puţin la fel de interesant, îl reprezintă efectul unei substanţe numite gamma-LQ, prezentă în zmeura în pârgă. Această substanţă acţionează selectiv asupra unor neuroni, determinând o creştere a calităţii gândirii asociative. Aşa cum arată neurobiologii britanici, acest compus prezent în zmeură activează unele porţi electrice şi chimice de transmitere a informaţiei în creierul prefrontal. Rezultatul final al efectului acestor substanţe este o reală activare a asocierii logice a evenimentelor cu amintirile, dar şi a datelor prezente în memorie. Mai simplu spus, cei care consumă regulat zmeură şi au un bagaj cultural minim pot înţelege mai uşor lucruri complicate prin comparaţia cu alte aspecte ştinţifice. Totodată, aceleaşi substanţe cresc echilibrul dintre logic şi emoţional, făcându-ne să avem mai multă intuiţie, fler, adică un dezvoltat simţ al previziunilor pertinente. Aceasta face din consumatorii de zmeură potenţiali „artişti” în a intui intenţiile secrete ale celor din jur, dar şi în negocierile cu şefii, în afaceri sau în depistarea aspectelor ascunse de partenerul de viaţă.
Studiile arată că aceşti compuşi protejează supraîncărcarea electrică a membranei celulelor musculare ale inimii. Ca urmare a acestui efect, fibra musculară a inimii îşi păstrează reactivitatea normală la comenzile de contracţie. Acest lucru împiedică apariţia extrasistolelor sau aritmiilor numite popular palpitaţii. În acelaşi timp, o cură modestă de zmeură anual poate împiedica îmbătrânirea celulei cardiace, tot datorită protecţiei induse indirect de unii compuşi amidici din zmeură. Aceste rezultate corelate cu alte experimente au condus recent la concluzia că un minim consum de zmeură zilnic ar putea prelungi viaţa inimii cu până la 10 ani. Totodată, aceleaşi efecte de îmbătrânire a activităţii electrice a inimii permit cordului să facă faţă mai uşor condiţiilor de efort sau adaptarea la frig sau căldură excesivă. Se presupune că o mare parte din rezistenţa la efort a ursului brun s-ar datora chiar micilor cantităţi de zmeură pe care le consumă ocazional.
Problemele de circulaţie periferică a sângelui
Antropologii eleveţieni au constatat încă din anii '60 că alpiniştii care consumă regulat zmeură sau suc de zmeură rezistă mai uşor la frig şi rareori au probleme cu degerăturile. Pornind de la această constatare, medicii de la Universitatea din Berna au cercetat posibilele efecte ale consumului de zmeură asupra circulaţiei sângelui. Aceştia au descoperit, în anul 2006, că unele substanţe similare acetilcolinei, prezente în zmeură pot acţiona circulaţia sângelui în vasele capilare. Vasele capilare, care au diametrul de grosimea unui fir de păr, nu sunt în totalitate permanent deschise, nepermiţând trecerea sângelui decât în timpul efortului excesiv. Aceste substanţe din zmeură deschid aproximativ 30% din vasele capilare „leneşe”, contribuind la o irigare mai bună a tuturor ţesuturilor. Din acest motiv, dacă mâncăm zmeură chiar în cantităţi foarte mici, avem muşchi mai bine hrăniţi şi oxigenaţi, o inimă mai bine alimentată cu săruri şi nutrienţi, dar şi un creier mai oxigenat. Totodată, o cură de zmeură ne poate feri pe o perioadă lungă de fenomenul picioarelor permanent reci, de durerile musculare de spate, de ceafă şi, nu în ultimul rând, de dureri de cap. Cercetările mai avansate privitoare la acest efect vascular al zmeurei au dovedit că, prin activarea circulaţiei sângelui în capilarele din meninge, creierul este mai puţin expus la apariţia stărilor ce pot conduce la atacuri de panică sau leşin. De asemenea, consumul de zmeură, care activează întreaga circulaţie, împiedică apariţia răcelilor şi a gripei, dar şi a stărilor de disconfort în timpul caniculei sau al trecerii bruşte de la o temperatură extremă la alta.
Efectul anti-astenic
În 80% din articolele ştiinţifice de până în anul 2007 se promova exclusiv ideea importanţei vitaminelor şi zaharurilor din zmeură ca substanţe capabile de a înlătura starea de astenie, adică oboseală.
Cele mai noi cercetări dovedesc că aceste substanţe au doar un rol secundar în înlăturarea oboselii fizice şi psihice. Rolul primordial în acţiunea antiastenică îl are, de fapt, cuprul, alături de unii eteri din clasa camforului, ce acţionează eficient asupra funcţionării celulelor nervoase şi hepatice. Cuprul, regăsit de altfel şi în alte vegetale, este rapid absorbabil în prezenţa eterilor care dau mirosul specific al zmeurei. Legarea cuprului la diferite sisteme moleculare din interiorul celulelor are efect de activare a proceselor de producere a energiei din resursele de rezervă. Acesta este motivul pentru care zmeura este un anti-astenic care ne ajută şi să slăbim, în condiţiile în care avem cel puţin 2 kg în plus faţă de greutatea noastră normală.
Totodată, unii eteri prezenţi în zmeura consumată proaspătă acţionează asupra mecanismelor de reglare a concentraţiei de glucoză în sânge. Astfel, o glicemie adaptată nevoilor unui organism epuizat face ca acesta să-şi refacă rapid potenţialul folosind drept combustibil glucoza. Se estimează că un consum zilnic de numai 30-50 g de zmeură poate creşte rezistenţa la efort fizic cu 60%, iar pe cea la efort psihic sau stres cu 40%. Efectul de reglare a nivelului glicemic prin acţiune asupra ficatului este benefic şi pentru supraponderalii care au glicemia mărită, eliminând riscul de diabet zaharat.
Problemele digestive
Zmeura era cunoscută din cultura populară ca remediu pentru constipaţie, usturimi la stomac sau greaţă. Aceste efecte ale zmeurei au fost demonstrate ştiinţific, în prezent existând cel puţin 30 de produse farmaceutice bazate pe extracte de pulpă de zmeură, recomandate pentru o gamă largă de afecţiuni ale sistemului digestiv.
Recent s-a demonstrat însă că zmeura are şi alte efecte în afară de cel de a îmbunătăţi tranzitul intestinal, eliminând constipaţia. Medicii germani au descoperit astfel că unele substanţe din zmeură creează o serie de reacţii chimice în intestin, care favorizează activitatea peptidazelor, care sunt proteine enzimatice ce desfac proteinele din cărnuri, ouă, lactate şi vegetale în aminoacizi rapid absorbabili. Această activare a peptidazelor din intestinul subţire este extrem de importantă pentru cei care consumă mai rar produse de origine animală sau în cantităţi de sub 100 g pe zi. De asemenea, cei care mănâncă în grabă sau în timp ce fac alte activităţi sub presiunea stresului au o digestie mai dificilă a proteinelor. Zmeura este un excelent remediu pentru această categorie de persoane care nu-şi permit un comportament alimentar sănătos. Poate ne întrebăm de ce este important ca proteinele să fie mai grabnic descompuse în aminoacizi? Ei bine, aminoacizii sunt substanţele vitale pentru organism, fără de care nu am putea supravieţui. Carenţele de aminoacizi pot conduce la afecţiuni extrem de diverse, dintre care putem enumera chiar diabetul, cardiopatiile, schizofrenia, depresiile, dar şi obezitatea sau impotenţa.
Prevenirea unor afecţiuni nervoase
Trebuie să reamintim faptul că zmeura împiedică apariţia oboselii nervoase, despre care am vorbit anterior, ţinând cont de faptul că oboseala nervoasă conduce la nevroze. Un aspect extrem de interesant îl reprezintă efectul acidului elagic asupra creşterii masei de ţesut nervos. Se ştie că neuronii nu se mai divid după naştere şi mor odată cu trecerea timpului, fără a putea fi înlocuiţi. Cu toate acestea, în ţesutul nervos există şi alt tip de celule, numite gliale, care pot suplini parţial funcţiile neuronilor ce mor. Unii derivaţi ai acidului elagic din zmeură pot determina creşterea numărului de celule gliale şi a prelungirilor lor. Mai mult decât atât, fixarea acestor factori elagici din zmeură pe neuroni face ca neuronul în curs de îmbătrânire să-şi doneze mai uşor funcţiile celulelor gliale învecinate. Prin acest efect miraculos, descoperit în luna martie a acestui an, creierul rămâne foarte puţin afectat de îmbătrânire. Cercetările de la Universitatea Cambridge arată că acest proces ar putea face ca gândirea să rămână neafectată, chiar până la vârsta de 90 de ani. Aşadar, curele anuale de zmeură ne-ar putea ajuta să ne păstrăm o gândire la fel de aprigă şi rapidă până la o vârstă foarte înaintată, chiar dacă 70% din neuronii noştri mor. Cercetătorii englezi care studiază în prezent acest miraculos efect lucrează la un proiect de fabricare a unui produs din zmeură care ne-ar putea păstra raţiunea intactă şi după depăşirea unei vârste mai înaintate.
Un alt aspect, cel puţin la fel de interesant, îl reprezintă efectul unei substanţe numite gamma-LQ, prezentă în zmeura în pârgă. Această substanţă acţionează selectiv asupra unor neuroni, determinând o creştere a calităţii gândirii asociative. Aşa cum arată neurobiologii britanici, acest compus prezent în zmeură activează unele porţi electrice şi chimice de transmitere a informaţiei în creierul prefrontal. Rezultatul final al efectului acestor substanţe este o reală activare a asocierii logice a evenimentelor cu amintirile, dar şi a datelor prezente în memorie. Mai simplu spus, cei care consumă regulat zmeură şi au un bagaj cultural minim pot înţelege mai uşor lucruri complicate prin comparaţia cu alte aspecte ştinţifice. Totodată, aceleaşi substanţe cresc echilibrul dintre logic şi emoţional, făcându-ne să avem mai multă intuiţie, fler, adică un dezvoltat simţ al previziunilor pertinente. Aceasta face din consumatorii de zmeură potenţiali „artişti” în a intui intenţiile secrete ale celor din jur, dar şi în negocierile cu şefii, în afaceri sau în depistarea aspectelor ascunse de partenerul de viaţă.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu