30 mai 2011

Usturoiul – un mic miracol pentru sanatate

Usturoiul a fost considerat mult timp un medicament minune obtinut din plante, datorita exceptionalelor efecte terapeutice si puterilor vindecatoare care i-au fost atribuite.
Denumirea botanica este de  Allium sativum , face parte din familia N.O. Liliaceae.
Usturoiul obisnuit, membru al aceleiasi familii de plante din care apartine si ceapa, este de o asemenea vechime incat este dificil sa descoperi tara din care isi are originile sigure.
Frunzele usturoiului sunt lungi, inguste si plate ca ale ierbii. Bulbul este de natura compusa, fiind format din “catei”, grupati impreuna intre membrane si inchisi intr-un sacut subtire.
Florile plasate la capatul tijei sunt alburii si grupate impreuna intr-un cap globular sau o umbrela. Partea care se foloseste este bulbul.
Bulbul usturoiului contine alicin, enzime, proteine, minerale, vitaminele B si C, lipide, aminoacizi si uleiuri volatile.
Proprietatile active ale usturoiului depind de un ulei esential, volatil, intepator, care se poate obtine rapid prin distilare cu apa. Acest ulei este bogat in sulf, dar nu contine oxigen. Din acest motiv apare si mirosul pregnant.
In vremurile vechi, usturoiul era folosit pentru tratarea leprei si a varsatului.  Folsirea lui ca antiseptic este recomandata din cele mai inaintate timpuri. Unguentele si lotiunile pe baza de usturoi sunt adesea folosite pentru  tratarea unor inflamatii puternice. Era folosit de asemenea ca si cataplasma pentru rani grave.
Siropul de usturoi este o adevarata comoara pentru tratarea racelilor, astmului, raguselilor, tusei, dificultatilor in respiratie si multe alte afectiuni ale plamanilor, mai ales in bronsite cornice, prin puterile sale expectorante. Frectionand pe piept si pe spate intre omoplati cu un amestec din bulbi sfaramati se poate vindeca tusea.
Se spune ca infuzia de catei sfaramati, luata inainte si dupa fiecare masa, are efecte pozitive impotriva epilepsiei.
Un catel sau doi de usturoi amestecati cu miere si luati doua sau trei seri la rand este benefic pentru tratarea reumatismului si arterosclerozei.
Efectul diuretic al usturoiului trateaza edemul si previne o viitoare formare a acestuia. Este folosit si pentru tratarea celor ce sufera de isterie.
Sucul de usturoi facut prin fierberea in lapte a cateilor de usturoi sfaramati este folosit pe post de vermifug.
Usturoiul crud este folosit in combaterea acneei. Exista dovezi clare si despre faptul ca ajuta la scaderea nivelului colesterolului.
Usturoiul reduce aparitia riscului de aparitie a eclampsiei – presiune ridicata a sangelui si retinerea proteinelor in urina – in timpul sarcinii. De asemenea poate imbunatati greutatea la nastere a bebelusilor care sunt se dezvolta corespunzator, fiind prea mici.
Stiinta moderna a demonstrat ca usturoiul este un puternic antibiotic cu o larga gama de aplicabilitate. Deoarece corpul nu opune rezistenta usturoiului, efectele lui benefice se pastreaza pe un timp indelungat. Este singurul antibiotic care ucide bateriile si protejeaza corpul in acelasi timp.
Componentul activ principal din usturoi – aliicin – are efecte antimicrobiene si cardioprotective si este folosit pentru usurarea durerilor cardiace.
Usturoiul are de asemenea si  efect antifungus. Aliicin-ul dezactiveaza amibele ce produc dizenteria si protejeaza impotriva tantarilor.
Studiile au demonstrat ca usturoiul are un puternic efect antioxidant. Ajuta la digestie si tine mucoasa stomacala sanatoasa.
Usturoiul a fost intotdeauna recunoscut pentru efectele afrodisiace , iar din punct de vedere medical s-a dovedit ca imbunatateste semnificativ circulatia sangelui.
De-a lungul timpului au fost publicate numeroase informatii si dezvaluiri despre rolul usturoiului impotriva cancerului stomacal si la san. Este foarte bine stiut faptul ca aceasta planta intareste sistemul imunitar care este foarte important pentru lupta impotriva cancerului. Cercetari recente demonstreaza clar ca usturoiul functioneaza atunci cand este vorba de prevenirea si tratarea cancerului.
Mod de preparare:
Sucul din usturoi crud diluat cu apa, pus la sterilizat pe un tampon din muschi de turba si apoi aplicat pe rana are efect antiseptic. Se foloseste pentru rani infectate, acnee, negi si varice.
Cate 2 grame zilnic de pudra de usturoi au un efect puternic in tratarea glicemiei si a colesterolului.
Siropul de usturoi, obtinut prin fierberea cateilor de usturoi curatati, adaugand otet, zahar, pana la stadiul de sirop, este un remediu popular pentru astm si tuse.
Atentionare:
Usturoiul crud este foarte puternic, deci consumul excesiv poate cauza iritarea sau ranirea tractului digestiv.
Unele persoane sunt alergice la usturoi. Simptomele alergiei la usturoi includ iritatii la nivelul pielii, febra si dureri de cap.
Usturoiul poate interveni si impotriva anticoagulantilor, deci trebuie evitat inaintea vreunei operatii.
S-a dovedit ca intre suplimentele pe baza de usturoi si medicamentele anti-SIDA exista o reactie daunatoare organismului uman.
In acelasi timp, usturoiul provoaca o sensitivitate marita a retinei fata de lumina.
Femeile insarcinate si cele ce alapteaza nu trebuie sa consume usturoi, deoarece poate produce un discomfort cardiac fetusului sau bebelusului.
Mirosul intepator poate fi diminuat sau eliminat prin consumarea unei lingure de miere, patrunjel crud sau unui mar.
Tinand cont de toate aceste sfaturi acesta planta va poate fi de un real ajutor, ieftin si la indemana, ajutandu-va in momentele grele in care medicamentele clasice nu dau rezultate.
Nu uitati de permanenta recomandare, ca in cazul aparitiei unor efecte negative sa consultati un medic pentru a nu va face rau singuri.

Valeriana

Compusi chimici principali:
Ulei esential bogat in alcaloizi, esteri de acid organic, acid valerianic si isovalerianic, tanina si sucuri amare.
Parti folosite: radacina
Foarte raspandita in Europa, valeriana prefera solurile proaspete si umede si nu creste la altitudini mai mari de 1000 de metri.
Inmultirea sa este realizata prin raspandirea semintelor primavara sau prin diviziunea tufelor toamna.
Recolta se realizeaza toamna, radacinile sunt spalate, taiate, puse la uscat in locuri calduroase. Uscarea, care este destul de lunga, este insotita de un miros puternic si specific. Pentru a evita parfumarea casei voastre, conservati-le dupa uscare in recipiente ermetice.
Radacina de valeriana contine un ulei esential a carui actiune sedativa este foarte apreciat. Se foloseste cu succes valeriana in cazuri de tulburari de somn, anxietate si angoasa, fara sa existe dependenta sau somnolenta in timpul zilei.
Adaugata unui tratament clasic, ea imbunatateste viata zilnica a epilepticilor, contribuind la prevenirea crizelor, fiind anticonvulsiva si anriepileptica.
In curele de dezintoxicare tabacica, ea evita enervarea si angoasele datorate sevrajului si da un gust dezagreabil tigarii. De altfel ea intra in programele de fitoterapie impotriva fumatului.
Indicatii:
  • Insomnie
  • Dezintoxicare tabacica
  • Anxietate, angoasa
  • Un complement la tratamentul clasic al epilepticilor.
Mod de folosire
Intern: pentru agitatiile nervoase, anxietate, tulburari ale somnului
  • Radacina uscata: infuzati 2-3 g, timp de 5-10 minute in 150 ml de apa fiarta; impotriva anxietatii luati de 1-5 ori pe zi; impotriva tulburarilor de somn, o ceasca cu 30-60 minute inainte de somn.
  • Tinctura 1:5 : impotriva anxietatii, 1-3 ml de 1-5 ori pe zi; impotriva tulburarilor de somn, 4-6 ml cu 30-60 minute inainte de culcare.
  • Extract standardizat: impotriva anxietatii, 250-400 mg de 3 ori pe zi; impotriva tulburarilor de somn, 400-600 mg cu 30-60 de minute inainte de culcare.
Anumiti specialisti sustin ca uneori e bine ca tratamentul sa fie facut timp de 2-4 saptamani pentru a simti din plin binefacerile plantei, mai ales in caz de insomnie cronica.
Extern:
Baie calmanta: infuzati 100 g de radacini uscate in 2 litri de apa firta si adaugati in apa fierbinte.

Vascul–Viscum album

Alte denumiri: vasc, stoletnic, vasc de brad
Prezentare: Este o planta semiparazitara, ce creste pe foioase si conifere. Frunzele sunt vesnic verzi. Fructele sunt albicioase, sticloase si nu se administreaza intern. In trecut era considerata o planta sfanta, un panaceu universal. Frunzele si tulpinitele se culeg numai de la inceputul lunii octombrie pana la mijlocul lunii decembrie si in lunile martie si aprilie. In restul anului vascul nu are nici o putere lecuitoare.
Indicatii: degeraturi, stimularea metabolismului,diabet, tulburari hormonale, arterioscleroza, apoplexie, hemostatic, hemoragii nazale, hemoragii pulmonare si intestinale, tulburari cardiale, hipertensiune, hipotensiune, congestie cerebrala, senzatii de ameteala, tulburari de vedere, tulburari ale circulatiei, moleseala, vertij, lipsa de chef de munca, dereglari menstruale, menoragii, stari de agitatie, anxietate, insuficienta respiratorie, sterilitate
Moduri de folosire:
Ceai: Ceaiul de vasc se pregateste doar ca extract rece. Se pune peste noapte la macerat 1 lingurita cu varf de vasc in 250 ml de apa. Dimineata se incalzeste usor si se strecoara. Daca este necesara o contitate mai mare peste zi, atunci ceaiul trebuie pastrat intr-un termos clatit in prealabil cu apa fierbinte sau incalzit de fiecare data la bain-marie.
Suc proaspat: Funzele si tulpinile proaspete se spala si se preseaza in stare umeda.
Alifie pentru degeraturi: Bobitele proaspete sunt amestecare cu untura de porc, pana ce formeaza o alifie.

Urzica – Urtica dioica

Urzica (Urtica dioica), numita si urzica intepatoare, a fost utilizata in trecut pentru tratarea artritei, dar si a diferite afectiuni ale pielii. Metoda prin care aceasta planta era utilizata pe corp a facut istoricul urzicii atat de interesant: auto-flagelarea cu o urzica. In prezent, urzica este cunoscuta pentru abilitatea de a alina disconfortul in urinat, la barbatii care sufera de afectiuni benigne acute ale prostatei.
Exista chiar cercetari care sustin, oarecum, practica veche de auto-lovire cu o urzica. Se pare ca urzica are in compozitie anti-histaminice si anti-inflamatorii naturale. Teoria este ca frunzele ascutite ale urzicii ajuta la injectarea acestor medicamente naturale in organism, atunci cand sunt zdrobite de zona afectata.
Multi botanisti si naturopati spun ca antihistaminicele din urzica sunt un tratament extraordinar pentru febra ridicata. In unul dintre studiile efectuate, participantii carora li s-a administrat zilnic cate doua capsule de urzica, a cate 300 de mg, au declarat ca simptomele au fost reduse simtitor. Urzica este folosita uneori si pentru a usura congestiile si a elibera caile bronhice, la persoanele care sufera de astm sau alergii.
De asemenea, urzicile pot fi de folos in cazul persoanelor care sufera de artrita, pentru a reduce doza de medicamente anti-inflamatorii non-steroide, care duc la probleme stomacale si sangerari gastrointestinale, in cazul utilizarii pe termen lung. Intr-unul din studiile desfasurate de cercetatori din Germania, persoanele care consuma tocana din frunze de urzici au nevoie  doar de o patrime din doza de medicamente anti-inflamatorii non-steroide, fata de cei care utilizeaza doar medicamentatia simpla, pentru a obtine aceleasi rezultate de alinare a durerii.
Urzica mai contine si cantitati mari de bor si siliciu, doua minerale care ajuta la alinarea simptomelor artritei, bursitei si tendinitei.
In acelasi timp, urzica este si un diuretic natural. Ajuta organismul sa elimine acidul uric si bacteriile care cauzeaza infectii ale tractului urinar si pietre la rinichi. Actiunea diuretica a urzicilor poate fi utila si la diminuarea tensiunii arteriale si alinarea balonariilor anterioare menstruatiei.
Urzica este recunoscuta pentru abilitatea de a alina simptomele hipertrofiei prostatice benigne (HPB), o afectiune prin care prostata se mareste si cauzeaza probleme cu urinarea, in cazul barbatilor. Urzica ii ajuta pe barbati sa urineze mult mai bine pe parcursul zilei, eliminand astfel simptomele deranjante, mai precis urinatul frecvent pe parcursul noptii. Urzica impiedica organismul sa transforme testosteronul in 5-alfa-reductaza, o enzima care stimuleaza glanda prostatei sa creasca din nou, pe la varsta medie.
Nu este nevoie sa va loviti singuri cu urzici pentru a beneficia de bunatatile acestei plante medicinale, decat daca va doriti asta. Urzica este disponibila sub forma de capsule si extract de radacina de urzica, aceasta a doua forma fiind eficienta in special in tratamentul HPB. Doza obisnuita este de 450 mm, sub forma de capsula, de doua ori pe zi sau 1 lingurita de extract lichid, de 3 ori pe zi.
Puteti incerca sa cresteti propriile urzici. Ele pot creste in aproape orice sol. Trebuie doar sa purtati manusi cand recoltati aceasta planta. Perisorii care acopera urzica, mai precis frunza acesteia, contin histamine care cauzeaza dureri ce pot tine cateva ore.
Frunzele, tulpinile si radacinile acestei plante sunt comestibile. Utilizati 2 lingurite de frunze uscate, intr-o ceasca de apa fiarta, ca ceai si beti de 4 ori pe zi. Puteti manca si frunze proaspete de urzici, pregatite ca tocana de legume. Aceasta planta este o sursa excelenta de vitamina C, iar lichidul care ramane de la fierberea urzicilor pentru tocana, poate fi baut ca si ceai de urzica.
Datorita actiunii diuretice, utilizarea prelungita a urzicilor poate duce la un dezechilibru electrolitic. Femeile care alapteaza nu trebuie sa consume urzici, iar persoanele care le consuma regulat trebuie sa se asigura ca dieta lor contine suficient potasiu. Unele studii de laborator au demonstrat ca urzica poate cauza contractarea uterului, asa ca si femeile insarcinate trebuie sa evite consumul acesteia.

Turtita-mare–Agrimonia eupatoria

Alte denumiri: buruiana-de-friguri, canipoala, asprisoara, cornatel, lipici, turtita, matcuta
Prezentare: Turtita-mare creste in locuri pline de soare, uscate: margini de drum, paduri, campuri, luminisuri, ruine, dealuri si povarnisuri. Planta este acoperita de peri moi, are frunze mari, sub forma de pene late. Florile sunt mici, galbene si alcatuiesc un ciochine lung. Are o inaltime de pana la 80 de cm si este din aceeasi familie ca si cretisoara.
Turita-mare trebuie culeasa in timpul infloririi, in lunile iunie-august.
Proprietati: curativa, antiinflamatoare, hepatica
Indicatii: inflamatii ale gatului si gurii, anghina, faringita, stomatita ulceroasa, inflamatii ale mucoasei bucale, anemie, rani, reumatism, lumbago, tulburari digestive, ciroza hepatica, boli splenice, emfizem pulmonar, cord marit, boli renale si vezicale, varice si ulceratii ale gambei, boli hepatice.
Moduri de folosire:
Prepararea ceaiului: Se foloseste 1 lingurita de plante la 250 ml de apa. Se opareste si se lasa sa stea putin.
Baie de plante: 200 g de planta pentru 1 baie completa
Amestec de ceaiuri contra bolilor hepatice: turtita-mare, dragaica si vinarita sunt amestecate in parti egale. Se foloseste 1 lingurita cu varf la 250 ml de apa. Se opareste si se lasa la infuzat.
Alifie: 2 maini pline de frunze, flori si tulpini taiate marunt la 250 g de untura de porc.

Salvia: beneficii pentru sanatate

216031967_1307dc161a_mDintre toate plantele culinare, salvia este probabil planta cu cea mai vasta arie de utilizari medicinale. Asa cum veti observa in acest articol, salvia este anti-hipertensiva, anti-diabetica, anti-inflamatorie si anti-microbiana. In plus, ajuta la curatarea sangelui si este posibil sa previna si aparitia bolii Alzheimer.
Beneficiile medicinale ale salviei
In anul 2001, Asociatia Internationala a Plantelor a acordat salviei distinsul titlu de “Planta anului”. Beneficiile pentru sanatate aduse de salvie sunt similare cu cele atribuite si altor membri din familia mentei. Salvia este, poate, cea mai asemanatoare cu rozmarinul. Componentele medicinale primare din salvie sunt uleiurile volatile, flavonoizii si acidul rozmarinic. Efectele speciale ale salviei au fost identificate ca fiind anhidrotice (previne transpiratia), reduc nivelul glicemiei la diabetici, antimicrobiene si de reducere a fluxului de lapte in timpul perioadei de lactatie.
Dupa consumul de extract de salvie, subiectii supusi testelor s-au simtit mai energici, mai calmi si mai multumiti, beneficiile durand cateva ore bune dupa.
Dozajul utilizat: Pentru suplimente, trebuie urmate instructiunile de pe eticheta privind dozele si modul de administrare. Pentru gatit, tocati salvia sau folositi frunze intregi pentru a aroma carnea de pui sau de curcan.
Nu folositi salvia daca suferiti de orice tip de tulburari convulsive.
Uleiul de salvie contine un compus numit tuiona, un agent foarte eficient atat impotriva salmonella, cat si Candida. Salvia mai contine si acid fenolic, acidul rozmarinic, ambele cu proprietati antioxidante si anti-inflamatorii. Din acest motiv, salvia este considerata foarte benefica in lupta impotriva afectiunilor inflamatorii, precum gingivita si artrita reumatoida. Pe baza studiilor desfasurate pe animale, s-a descoperit ca salvia are si proprietati anti-hipertensive, diminuand tensiunea arteriala. Iar unul dintre aceste studii a demonstrat ca are si efect antidiabetic, dar acest lucru nu a fost confirmat inca de studiile pe oameni.
Asociatia Internationala a Plantelor desfasoara in permanenta studii pentru descoperirea de noi vesti despre plante si beneficiile sau pericolele utilizarii acestora.

Rostopasca – Chelidonium majus

Denumiri populare: iarba-randunicii, crucea-voinicului, scanteita, iarba-de-negi
Prezentare: Rostopasca este o planta cu o inaltime de 30-80 cm, dezvoltandu-se ramificat. Infloreste in luna mai pana toamna. Frunzele sunt zimtate ca cele de stejar.
Raspandire: Rostopasca prefera vecinatatea gardurilor, zidurilor, livezi asezate spre sud
Partile utilizate ale plantei: sucul din tulpina, frunze si rizom pe tot parcursul anului
Propietati: depurativa, hematopoetica, cicatrizanta
Indicatii: boli hepatice, afectiuni biliare si renale, icter, hemoroizi, boli de cancer de piele, bataturi, eczeme, catarcta, pete pe cornee, vedere slaba, sangerari ale retinei, dezlipiri ale retinei, leucemie asociata cu urzicile si mladitele de soc
Mod de folosire:
Infuzie: o lingurita rasa de plante la 250 ml de apa. se opareste si atat.
Suc proaspat: tulpinile, frunzele si florile se spala si se trec asa umede prin storcator.
Tinctura: extern si intern
Macerat de vin: se toarna 1/2 litru de vin alb peste 30 g de rostopasca cu radazini cu tot si se lasa sa stea 1-2 ore. Se filtreaza si se bea cu inghituri mici.

Sparanghelul

Sparanghelul ofera sanatatii atatea beneficii, incat el trebuie adaugat in mod obligatoriu la dieta noastra. Este excelent ca leguma detoxifianta, impotriva imbatranirii, ca afrodiziac si nu numai.
Sparanghelul este un mebru al familiei crinului. Creste cu usurinta in gradina, chiar in rondul cu flori, este o planta perena si poate produce recolte timp de zeci de ani. Sparanghelul poate fi plantat ca seminte sau ca rasaduri, in orice perioada a anului.
Iata o lista cu unele dintre beneficiile pentru sanatate oferite de sparanghel, urmata de o explicare mai detaliata a acestor beneficii.
Sparanghelul:
1 – poate detoxifia sistemul
2 – are functii anti-imbatranire
3 – este considerat afrodiziac
4 – poate proteja impotriva cancerului
5 – reduce durerile si inflamatiile
6 – poate preveni osteoporoza si osteoartrita
7 – reduce riscul aparitiei bolilor de inima
8 – poate ajuta in prevenirea aparitiei defectelor din nastere.
Desi pe piata exista o gama larga de cai pentru o nutritie sanatoasa si pentru a rezolva anumite afectiuni ale sanatatii, prea des oamenii apeleaza la pilule, ca sursa principala de nutritie. Pastilele ar trebui folosite doar ca suplimente si nu pentru inlocuirea alimentelor. Spre exemplu, acidul folic este recomandat cu tarie in prezent, in special pentru femeile insarcinate. Totusi, acidul folic se poate gasi si sub forma naturala in sparanghel. Pentru o buna sanatate, intotdeauna se recomanda alimentele integrale, inainte de consumul de suplimente.
Motive pentru care spranghelul ne mentine sanatosi
1 – Ca detoxifiant – sparanghelul ofera 288 miligrame de potasiu la o ceasca. Potasiul este recunoscut pentru a reduce grasimea abdominala. Mai contine si 3 g de fibre, care curata sistemul digestiv. Nu contine sodiu si nu baloneaza in timpul sindromului premenstrual, nu contine grasimi sau colesterol, iar o ceasca de sparanghel are doar 40 de calorii. In materie de detoxifiere, specialistii sunt de parere ca este cea mai buna leguma.
2 – Are rol impotriva imbatranirii – sparanghelul este bogat in potasiu, vitamina A si acid folic. Este foarte bogat in glutation, un aminoacid cu proprietati antioxidante puternice. Glutationul este un antioxidant care protejeaza celulele impotriva radicalilor liberi.
3 – Ca afrodiziac – sparanghelul este considerat un afrodiziac psihofiziologic datorita formei sale. Se spune ca determina mintea sa dea un raspuns fiziologic. Varianta in franceza pentru sparanghel este “asperge”, iar “asperge” se utilizeaza in argou pentru penis.
4 – Impotriva cancerului – sparanghelul este bogat in acid folic, recunoscut pentru protectia impotriva cancerului. Acidul folic se gaseste in legumele cu frunze verzi si in fructele citrice.
5 – Reduce durerile si inflamatiile – tot acidul folic este responsabil si pentru reducerea inflamatiilor.
6 – Previne osteoporoza si osteoartrita – sparanghelul contine vitamina K, despre care studiile au demonstrat ca ajuta la prevenirea osteoporozei si osteoartritei. Vitamina K ajuta la formarea oaselor si repararea acestora. De asemenea, este necesara pentru sinteza osteocalcinei. Osteocalcina este proteina din tesuturile oaselor pe care se cristalizeaza calciul. Sparanghelul reprezinta sursa numarul 1 de vitamina K.
7 – Reduce riscul aparitiei bolilor de inima – responsabil fiind acidul folic.
8 – Previne aparitia defectelor din nastere – consumul de acid folic in cantitati suficiente este deosebit de important pentru femeile insarcinate sau care doresc sa ramana insarcinate. Deficienta de acid folic a fost corelata cu un risc crescut al Spina Bifida,  un defect din nastere la nivelul maduvei spinarii, dar si al anencefaliei. Acidul folic ajuta la echilibrarea formarii celulelor  fetale embrionare si nervoase si poate ajuta la prevenirea nasterilor premature.
In plus, studiile au aratat ca beneficiile nutritionale ale sparanghelului ajuta la prevenirea si tratarea infectiilor tractului urinar si pietrelor la rinichi. In general, sparanghelul este bogat in potasiu, vitamina A, acid folic, glutation si vitamina K. Este bogat in fibre, nu contine potasiu, colesterol sau grasimi.
Veti observa ca unele tije de sparanghel sunt groase, iar altele sunt subtiri. Cele groase sunt bune pentru prajit si inabusit. Inabusirea este cea mai buna si rapida metoda de preparare. Tijele subtiri sunt bune la gratar sau ca sautee.
Pentru beneficiile optime sanatatii se recomanda ca sparanghelul sa fie consumat crud.

Sunatoarea si beneficiile ei

Sunatoarea sau Hypericum perforatum L. a devenit initial faimoasa ca tratament pentru a ajuta persoanele sa adoarma.  Totusi, sunatoarea este printre celemai investigate si cercetate suplimente din lume si in ultima vreme au aparut din ce in ce mai multe utilizari ale acesteia. De fapt, ea este studiata de multe decenii de specialistii din Europa.
Sunatoarea face parte din fitochimicele care fac referire la compusii  gasiti doar in plante, care sunt antioxidanti si contin alte diverse substante chimice considerate a fi benefice pentru sanatatea umana. Asa ca, atunci cand mamele noastre ne spuneau sa mancam si legumele din farfurie stiau ele ce vorbesc, chiar daca nu cunosteau notiunea de fitochimicale.
Beneficiile oferite de sunatoare
Suplimentele pe baza de sunatoare sau extractul de sunatoare ne fac adesea sa dormim, dar asta pentru ca este un puternic antidepresiv. Cercetatorii au descoperit ca sunatoarea contine o combinatie unica de fitochimicale, in special hipericina, care reactioneaza intr-un mod favorabil cu chimicalele din creierul nostru, pentru a alina disconfortul emotional, a alunga depresia si a calma nervii. De fapt, ele functioneaza ca si antidepresivele din farmacii. Dar sunatoarea prezinta un mare avantaj in comparatie cu medicamentele chimice si anume acela ca efectele secundare sunt minime sau zero, in functie de fiecare organism in parte. Evident, acest lucru reprezinta un aspect foarte important.
Poate ati vazut filme in care doctorul pune lipitori pe rana. Intotdeauna m-am cutremurat la gandul ca acele insecte chiar mananca din carnea persoanei in cauza. Totusi, lipitorile mananca acea carne bolnava si lasa doar pe cea sanatoasa.
Astfel, un al doilea mare beneficiu pe care il ofera sunatoarea este ca vindeca rani, inclusiv pe cele care sunt infectate si periculoase, numite si rani “murdare”. Astfel de rani foarte periculoase, precum si acelea care se transforma in cangrene, se pot baza cu incredere pe sunatoare. Chiar si medicii traditionali si cei din spitale folosesc compusi pe baza de sunatoare, pe post de lipitori, neafectand tesuturile sanatoase, dar curatand murdaria si infectia din zonele bolnave.
In plus, sunatoarea lupta si distruge inflamatiile cauzate de rani si nu numai. Iar ingredientul activ din sunatoare, hipericina, creste fluxul sanguin in tesuturile afectate.
Sumar al beneficiilor sunatorii:
- imbunatateste circulatia in capilare: un capilar este un vas extrem de mic, localizat in tesuturile corpurilor, care transporta sangele de la artere la vene si sunt foarte numeroase in tesuturile si organele care sunt active din punct de vedere metabolic.
- alina problemele gastrointestinale, precum indigestia si refluxul acid.
- creste circulatia catre inima.
- lupta cu retrovirusii: acestia duc la anumite tipuri de cancer.
- usureaza disconfortul de la PMS.
- ajuta in cazul depresiei moderate si anxietatii.
- ofera un somn odihnitor si alina insomnia.
Exista efecte secundare ale utilizarii sunatorii?
Uneori, sunatoarea a cauzat fotosensibilitate sau o sensibilitate crescuta la lumina soarelui. Persoanele care utilizeaza des sunatoarea trebuie sa se fereasca de lumina puternica a soarelui, indiferent de nuanta pielii.
Sunatoarea este atat de eficienta in combaterea depresiei incat devine un concurent puternic pentru pozitia de terapie antidepresiva standard. Este una dintre plantele cu o baza uriasa de investigatii si studii. Din acest motiv, s-au depus eforturi foarte mari pentru a identifica acei compusi activi antidepresivi din extractul de sunatoare.
Din punct de vedere fitochimic, sunatoarea este una dintre cele mai studiate plante. Utilizata inteligent, va poate oferi controlul asupra sanatatii voastre si va va ajuta sa reduceti si consumul de medicamente. Dar, inainte de a lua o decizie, studiati bine toate informatiile despre aceasta planta. Tineti cont de faptul ca organismele sunt diferite intre ele.

Spirulina in cultura umanitatii

Bogatia nutritionala a spirulinei intereseaza ONG-urile si tarile in curs de dezvoltare in lupta lor impotriva malnutritiei. In anumite regiuni ale Africii, spirulina este consumata de secole.
O alga de apa dulce microscopica
Spirulina este o cianobacterie numita si alga albastra, micro alga sau alga planctonica. Cu o culoare verde aprinsa, ea se prezinta sub forma unui filament spiralat abia vizibil cu ochiul liber. Specia de spirulina cea mai consumata este Arthrospira platensis.
Compusa dintr-o singura celula, ea se dezvolta intr-o apa dulce, calda, alcalina, putin adanca si cat mai expusa la soare. Se inmulteste prin diviziune celulara. Celula se imparte in doua si fiecare parte se regenereaza.
Biomasa sa se dubleaza la fiecare 4-5 zile, da aceea randamentul la hectar este deci exceptional si mult superior altor culturi vegetale: de 20 de ori superior celui de soia, de exemplu. Productia sa cere si de 4 ori mai putina apa decat soia. Se consuma uscata, sub forma de pudra de comprimate.
Consum ancestral in Africa si Mexic
Aceasta alga este consumata de mii de ani in anumite regiuni: aztecii in Mexic o integrasera in alimentatia lor pana in secolul XVI. Anumite grupuri din Africa, mai ales de pe malul lacului Tchad, se hranesc cu ea de mii de ani. Acest popor si astazi consuma si produce spirulina. Este printre putinele populatii ale acestei regiuni care nu sufera de malnutritie.
In Europa, am redescoperit spirulina in anii `40 cu ocazia unei misiunii stiintifice in Tchad. Studiile stiintifice au fost duse in anii `60 pentru a cunoaste mai bine aceasta planta. Cultivarea ei a inceput in anii `70. Din anii `80, cererea creste din ce in ce mai mult in tarile industrializate si milioane de persoane consuma spirulina ca si supliment alimnetar.
Ea este produsa mai ales in China, Statele Unite, India si Africa.
Lupta impotriva malnutritiei
Spirulina este foarte bine cunoscuta ONG-urilor caci ea este o baza pentru lupta impotriva malnutritiei in Africa si mai ales in reducerea carentelor de proteine. Este deseori data bebelusilor subnutriti, ceea ce permite deseori ameliorarea starii lor in cateva saptamani.
Simplitatea producerii sale, care inseamna putine mijloace – cultura in bazine mici, filtrarea apei pentru recuperarea algelor, uscarea la soare – permite generalizarea culturii si consumului de spirulina in regiune sarace ale Africii.
Aceasta productie locala asociata unui consum local permite acestor populatii sa se foloseasca de aceasta bogatie naturala. Munca sub forma de activitate salariala, banii prin vanzarea unei parti din productii catre tarile europene si americane, ameliorarea aporturilor nutritionale la nivel local. Toate sunt ingrediente ale unui comert echitabil si a dezvoltarii durabile.
O exceptionala bogatie nutritionala
Spirulina, aceasta micro-alga bogata in proteine, in fier si vitamine, ajuta la echilibrarea alimentatiei si prevenirea carentelor. Acest supliment alimentar natural amelioreaza si functionarea sistemului imunitar.
Ea face obiectul unei adevarate pasiuni caci bogatia sa nutritionala este exceptionala: este un supliment alimentar interesant mai ales pentru sportivi, vegetarieni, persoane slabite sau cu carente.
Spirulina contine 60-70% proteine, ceea ce este un record pentru un aliment natural. Inseamna aproape de 2 ori mai mult decat soia si de 3 ori mai mult decat carnea. Este plina de aminoacizi esentiali, methionina si cysteina, acestea fiind totusi in cantitate mica.
10 g de spirulina acopera doza zilnica recomandata de fier si vitamina A, K si B12. Este o sursa buna de vitamine B1, B2, B3 si E, cat si de calciu si magneziu. Contine acizi grasi esentiali din gama omega 6: acid linoleic si acid gamma linoleic.
Efecte posibile asupra colesterolului, cancerului, sistemului imunitar
In plus fata de proprietatile nutritionale, ii acordam spirulinei si alte virtuti:
  • contine glucide sub forma de sulfati polizaharide, care stimuleaza sistemul imunitar al organismului – interes posibil pentru cei bonavi de HIV.
  • se pare ca diminueaza nivelul colesterolului negativ in sange
  • ar permite tratarea anumitor inflamari precanceroase ale mucoaselor gurii si previne transformarea lor in cancer
  • ar fi eficace in lupta impotriva sindromului deficientei de atentie, sindromului premenstrual, depresiei
  • in cosmetica se foloseste pentru proprietatile de regenerare celulara.
Cum sa alegem spirulina
Puteti sa alegeti din mai multe tipuri: pudra, comprimate, capsule. Pudra este mai ieftina decat comprimatele sau capsulele. Gasim si spirulina artizanala, mai bogata in nutrimente caci este uscata lent la soare, dar care contine metale grele, ce sunt greu de controlat, caci planta creste in ape poluate. Spirulina industriala are avantajul de a raspunde unor norme in materie de metale grele, apele de cultura facand obiectul unei analize, dar ea este uscate un uscatorii industriale, ceea ce denatureaza o parte din nutrimente.
Avei grija ca amabalajul sa aiba mentiune clasa de “spirulina”. caci exista si alte micro alge albastre sau verzi, dar care nu au aceleasi proprietati.
Cum consumam spirulina
3 pana la 10 g de spirulina pe zi ajung. Incepeti cu 1 g, apoi cresteti progresiv doza, pentru a lasa timp sistemului digestiv sa se obisnuiasca. Daca optati pentru pudra, amestecati-o in cereale, suc de fructe sau legume, iaurt, supe etc.
In caz de graviditate, este de preferat sa evitati luarea de spirulina. Efectele acesteia asupra fatului nu ai fost studiate. Daca suferiti de vreo boala, luati medicamente, vorbiti cu medicul pentru a sti daca aveti voie sa luati spirulina.

Traista-ciobanului – Capsella bursa-pastoris

Denumiri populare: buruiana-de-friguri, coada-pisicii, pascuta, punga-babei, arior
Prezentare: Traista-Ciobanului are o inaltime de aproximativ 40 de cm la maturitate. Frunzele sunt zimtate si formeaza o rozeta. Florile sunt foarte mici, umbeliforme, alcatuind o inflorescenta in forma de ciorchine. Infloreste in perioada martie-noiembrie. Fructele sunt mici pastai, sub forma de inimioara.
Raspandire: Se intalneste cam peste tot: drumuri, campii, santuri, povarnisuri, gradini de zarzavaturi, ogoare paraginite.
Partile utilizate ale plantei: frunze, flori, tulpina
Proprietati: cicatrizanta, curativa, hemostatica
Indicatii: hemoragii nazale, hemoragii intestinale, metroragii, menstruatii abundente, menopauza, hemoroizi, hipertensiune, hipotensiune, boli musculare externe, atrofie musculara, rilaxari ale sfincterului, prolaps intestinal, hernie inghinala, histeroptoza
Mod de folosire:
Infuzie: se opareste o lingurita cu varf de plante cu 250 ml de apa.
Bai de sezut
Comprese cu aburi: 2 maini de traista-ciobanului, preferabil proaspata, intr-o sita care se tine peste abur. Planta inmuiata de abur se pune intr-o bucata de panza si se aplica local sub forma de compresa
Tinctura: Se ia planta proaspata, cu flori, frunze, tulpina, pastai. Se taie marunt si se introduce intr-o sticla pana la gat. Se toarna peste alcool de secara sau fructe de 38-40% si se lasa sa stea 14 zile la soare sau la caldura.

21 mai 2011

Piperul negru – Piper Nigrum

Piperul negruPiperul este unul dintre condimentele cele mai vechi si mai importante. Grecii il foloseau acum 2500 de ani. In Evul Mediu, doar cei foarte bogati puteau sa aiba acest condiment pretios. Deseori tributurile erau platite in piper, atat de pretios era.
Piperul este o planta originara din vestul Indiei si a Birmaniei. Extrem de raspandit in tot sud-estul Asiei, el creste in zonele ecuatoriale umede, cu putine variatii sezoniere. Planta salbatica se intinde ca o liana prin arbori pana la 10-15 m inaltime.
Ca subspecii se pot enumera:
  • Piper Longum – India, Hymalaya, Ceylan
  • Piper Retrofactum – Indonezia, Malaezia
  • Piper Saigonense – Vietnam
  • Piper Clusii si Piper Guineense – Africa
Aceasta planta cultivata de foarte multa vreme se prezinta sub forma unei liane care se fixeaza pe niste suporti, cu mici rame laterale. Are frunze ovale, flori in forma de spic opuse frunzelor, fructe sub forma de boabe, de 4-10 mm in diametru. Fructele trec printr-o paleta de culori, de la verde, la rosu si, apoi, la negru.
Piperul verde este foarte aromat si un pic cam picant. Acesta se conserva intr-o solutie pe baza de apa. Piperul negru este pudra fructului complet uscat. Piperul alb este pudra fructului matur, dar tratat cu apa pentru a-l dezveli de invelis si, apoi, uscat.
Proprietatile piperului negru
Aroma piperului este aroma unui ulei esential bogat in carburi terpenice, intre 1 si 3%, cum ar fi cadinena, phelandrena. Savoarea sa arzatoare este datorata in principal de catre un alcaloid, piperiada, si alte amide, ce ajung pana la 10% din greutate.
Piperul este un condiment ce ajuta digestia grasimilor si zaharurilor. Piperida este un antideprimant, ajutand sistemul nervos sa se relaxeze. La animale are un efect anticonvulsiv. Derivate ale acestei molecule au fost experimentate in Asia in tratarea epilepsiei.
Piperul face parte deseori din medicamentele medicinei indiene, dar in Europa nu mai este considerat ca un fitomedicament, datorita utilizarii sale ca si condiment culinar. Acest lucru poate parea o eroare, caci piperul pare sa modifice biodisponibilitatea medicamentelor in tubul digestiv.
Utilizarea piperului
Piperul a fost folosit in protejarea de ciuma, boli venerice sau pentru scaderea febrei. Este considerat ca un afrodisiac si este un condiment culinar care stimuleaza apetitul, da savoare mancarurilor insipide si amelioreaza digestia meselor copioase. Cu toate acestea trebuie consumat cu moderatie, caci abuzul de piper este la orginea tulburarilor gastroduodenal – gastrita toxica – si a crizelor de hemoroizi.

Pedicuta – Lycopodium clavatum

Alte denumiri: bradisor, branca-ursului, braul-vantului, bunceag, cornisor, cornatel, talpa-ursului
Prezentare:Aceasta planta deosebita seamana cu muschiul si este vesnic verde. Are radacini mici, fine, subtiri si vrejuri lungi de 1-2 metri. Tulpinitele sunt lungi de 7-10 cm, au frunze moi si dese. Pedicuta este o planta ce contine radiu. Creste in lizierele padurilor si in padurile aflate la o altitudine de peste 600 m. Nu iubeste soarele. Polenul este un foarte bun leac homeopatic in ingrijirea ranilor pielii.
Proprietati: diuretica, purgativa, antitumorala, antireumatismala
Indicatii: reumatism, artrita, modificari ale formelor articulatiilor provocate de artrita, constipatie cronica, hemoroizi, boli ale cailor urinare si genitale, dureri si tumefieri ale testiculelor, nisip la rinichi, colici renale, hepatite, tumori ale tesutului conjunctiv al ficatului, insuficienta respiratorie, crampe musculare, carcei, spasm vezical, hipertensiune arteriala, leziuni, rani deschise.
Moduri de folosire:
Infuzie: 1 lingurita rasa de pedicuta se opareste cu 250 ml de apa data in clocot, apoi se lasa cateva minute sa stea. Se bea doar o ceasca pe zi: dimineata pe stomacul gol cu o jumatate de ora inainte de micul dejun, cu inghitituri mici. In cazul in care suferiti de cancer hepatic sau ciroza hepatica, beti zilnic 2 cesti.
Perna cu pedicuta: Se iau 100-300 g de pedicuta uscata si se umple o perna care se pune noapte pe locurile suferinte. Perna isi pastreaza proprietatile timp de aproximativ un an.
Tinctura: Se prepara din planta proaspata (20 g. pedicuta, 100 ml. alcool de 80 %, 10 ml suc de lamaie). Dupa 14 zile de macerare, lichidul se strecoara si se pune in sticle inchise la culoare cu capac etans. Se administreaza cate o lingurta, in diferite dilutii reci, de 2 ori pe zi.

Patlagina-ingusta – Plantago lanceolata

“Si tu, patlagina,
Mama a plantelor,
deschisa catre est,
puternica in interior,
tuturor le-ai rezistat
si li te-ai impotrivit.
Rezista deci si otravii
si contagiunii
si raului
care strabate tara.”
Maria Treben – Sanatate din farmacia domnului.
Alte denumiri: iarba-taieturii, limba-oii, limba-baltilor
Raspandire: Creste pe campii, margini de drumuri, pasui, pogvarnisuri, terenuri umede necultivate, liziere, santuri.
Partile utilizate ale plantei: radacina, tulpina, frunze, floare, seminte
Indicatii: maladii ale aparatului respirator, secretii abundente ale mucoaselor, tuse, tuse convulsiva, astm pulponar, tuberculoza, eruptii, eczeme, astm bronsic, boli hepatice si biliare, bronsita, combare formarea calculului, crapaturi, taieturi, intepaturi, muscaturi, gusa, basici, tumori, ulcer varicos la picior, tromboza
Mod de folosire:
Infuzie: 1 lingurita cu varf de plante in 250 ml de apa. Se opareste si se lasa putin in repaos
Amestec de ceaiuri pentru astm pulmonar si bronsic: 1 lingurita de frunze de patlagina cu cimbru in parti egale este oparita cu 250 ml de apa.
Compresa cu frunze: Frunze proaspete de patlagina sunt spalate si zdrobite pe un fund de lemn cu un sucitor pana se formeaza un terci. Se aplica local.
Sirop, reteta nr. 1: De 2 ori 2 maini pline de frunze de patlagina se trec prin masina de tocat carne. Se adauga acestui terci putina apa ca sa nu se intareasca, 300 g de zahar nerafinat si 250 g de miere. Se lasa totul sa fiarba la foc mic, cu amestecare continua, pana cand se formeaza un lichid vascos, care se toarna fierbinte in borcane si se patreaza la frigider.
Sirop, reteta nr.2: Frunzele spalate se pun in straturi cu zahar nerafinat intr-un borcan de muraturi si se apasa ca sa se indese. In zilele urmatoare punerea in straturi se repeta, pana nu mai incape nimic in borcan. Intr-un loc ferit in gradina se sapa o gaura in care se introduce borcanul bine astupat cu 3-4 straturi de celofan.
Se aseaza deasupra o scandura si se pune o piatra pe ea. Totul se acopera cu pamant. Scandura si piatra trebuie sa ramana vizibile. Datorita caldurii constante, zaharul si frunzele fermenteaza, formand un sirop.
Dupa aproximativ 3 luni, borcanul se scoate, sucul se stoarce printr-un sorcator de fructe, se pune sa dea cateva clocote si se pune in borcane bine astupate. Cine nu poate face acest tip de fermentatie sa lase borcanul in soare sau lanag o sursa de caldura constanta, pana ce siropul se aseaza la fund.

Papadia – Taraxacum officinale

3459346147_faffff51c7_mAlte nume: crestatea, flori-galbene, buha, lilicea, laptuca, pui-de-gasca, floarea-malaiului.
Prezentare: Este considerata o buruiana si creste pe pajisti, in gradini, deal sau campie, oriunde exista iarba. Papadia infloreste in aprilie-mai si poate fi gasita pana toamna tarziu.
Partea utilizabila a plantei. Intreaga planta se poate folosi cu efecte medicinale. Inainte de inflorire se aduna frunzele, in timpul infloririi tulpina, iar radacinile primavara sau toamna. Poate fi folosita in salate, ceaiuri, siropuri.
Proprietati. Ajuta in bolile biliare si hepatice, diabet, mancarimi, eruptii, eczeme, dizolva calculii biliari, stimuleaza activitatea hepatica si biliara, imbunatateste sucul gastric, ajuta in tulburarile de metabolism, inflamatii ganglionare, efect depurativ, icter, acnee etc.
Mod de folosinta.
Infuzie. Se pune peste noapte 1 lingurita cu varf de radacini intr-un sfert de litru de apa rece. Se incalzeste a doua zi pana incepe sa fiarba si se filtreaza. Se bea, inghititura cu inghititura, cu o jumatate de ora inainte si dupa micul-dejun.
Salata. Se folosesc frunzele si radacinile crude.
Tulpini. Se spala intre 5-10 tulpini, culese cand papadia este inflorita. Se indeparteaza floarea si se mesteca incet. Are un gust marui, acrisor si zemos. Sunt foarte bune pentru hepatita cronica, diabetici. Pentru inflamatiile ganglionare se face o cura de 3-4 saptamani.
Sirop din flori de papadie. Se pun intr-un litru de apa rece de 2 ori cate 2 maini pline de flori de papadie. Se pune la foc pana inceepe sa fiarba si se lasa sa dea cateva clocote. Se ia de pe foc si se lasa sa stea peste noapte.
A doua zi se pune continutul intr-o sita si se scurge bine. Stoarceti florile bine cu ambele maini. Sucul rezultat se amesteca cu un kilogram de zahar nerafinat, o jumatate de lamaie taiata felii, fara coaja. Se pune la focul cel mai mic pana ramane un sirop destul de gros.
Siropul se pune inca o data la racit, ca sa i se poata stabili adevarata consistenta. Nu trebuie sa fie nici prea gros, caci se zahariseste in timp, dar nici prea subtica, caci fermenteaza. Trebuie sa fie vascos si tartinabil.

Obligeana – Acorus calamus

Alte denumiri: calamar, papura rosie, trestie-mirositoare, buciumas, crin-de-apa, calmena.
Prezentare: Este o planta acvatica si o gasim in special prin locuri mocirloase, pe malul lacurilor, langa balti si ape linistite. Creste la inaltimi mari, cu frunze in forma de spada. Radacina este foarte groasa, cu o lungime de pana la un metru.
Partile utilizabile din planta: radacina proaspata sau uscata.
Indicatii:
  • Intern: slabirea organelor digestive, balonari stomacale si intestinale, colici, hipometabolism, hipotonie intestinala, inapetenta, rinichi, cancer pulmonar, curatarea traiectului stomacal si intestinal, ficat, bila, splina, pancreas, aciditate gastrica, ulcer duodenal, diaree
  • Extern: - ochi slabiti se ung cu suc proaspat, degeraturi maini si picioare reci – adaos la baie
Mod de folosire:
  • Infuzie: Ceaiul de radacina de obligeana se prepara doar ca extract rece. 1 lingurita rasa de radacini se lasa peste noapte in 1/4 litru de apa. Dimineata se incalzeste usor si se strecoara. Inainte de folosire, ceaiul se incalzeste la bain-marie.
  • Suc proaspat: Radacinile proaspete se curata cu grija si se trec prin storcator cat sunt inca umede.
  • Adaos la baie: Aproximativ 200 grame de radacini se lasa peste noapte la rece in 5 litri de apa. A doua zi se da totul in clocot, se trage de pe foc si se lasa sa stea putin. Apoi se adauga la apa de baie.