Leurda – Allium ursinum

Denumiri populare mai cunoscute: leurda, ai-de-padure, leoarda, ai salbatic, aliu-de-padure

Prezentare: Este o planta din familia usturoiului. Are frunzele de un verde proaspat, lucioase, in forma de lance, asemanatoare lacramioarei. Tulpina este neteda si ajunge chiar si pana la 30 de cm. Bulbul este lunguiet si inconjurat de membrane albe, transparente.

Raspandire: creste doar in campiile bogate in humus, umede, sub tufisuri, in paduri de foioase si alpine.

Partile utilizate ale plantei: Frunzele proaspete, bulbii la sfarsitul verii si toamna

Componentii principali: substante minerale, oligoelemente, vitamina C, ulei volatil, complexul de vitamina B

Propietati: depurativ, tonic, vermifug, antiseptic intestinal, stimulent al organelor digestive, bacterostatic, reglator al metabolismului lipidelor si glucidelor

Indicatii: cure depurative de primavara, vindecarea bolilor cronice de piele, intarirea memoriei, prevenirea arteriosclerozei, diaree acuta si cronica, balonari si colici, constipatie, viermi intestinali, insomnie, tulburari cardiace, tuberculoza pulmonara, hidropizie, greutati in respiratie, secretii pulmonare abundente, reumatism, eczeme

Mod de folosire:

• sub forma de salata sau condiment. Frunzele se folosesc proaspete, taiate marunt, pe paine, in ciorbe si alte mancaruri. Bulbii se folosesc precum usturoiul.
• tinctura de leurda. Frunzele sau bulbii se taie marund. Se introduc intr-o sticla pana se umple. Se toarna apoi rachiu de secara sau orice alcool facut in casa cu 38-40% alcool. Se lasa 14 zile la soare sau in apropierea aragazului. Se iau de 4 ori pe zi cate 10-15 picaturi in putina apa.
• vin de leurda. 1 pumn de frunze taiate marunt lasa sa dea cateva clocote intr-un sfert de litru de vin alb. Se indulceste dupa gust cu miere. Se bea acest vin peste zi, incet, ighititura cu inghititura.