Cum scapam de fobii?

Medicul poate sugera medicatie sau terapie comportamentala sau ambele pentru tratamentul fobiei. Majoritatea pacientilor nu se fac bine fara ajutor si necesita o forma de tratament. Obiectivul tratamentului fobiei este reducerea anxietatii si fricii si sa-l ajute pe pacient sa faca fata mai bine obiectelor si situatiilor care determina aceste simptome.

Tratament medicamentos

- Beta blocante. Aceasta medicatie functioneaza prin blocarea efectului stimulator al epinefrinei (adrenalina). Ele blocheaza unele semne periferice ale stimularii adrenergice si anxietatii, incluzand pulsul crescut, tensiunea arteriala crescuta, tremuraturile vocii si ale mainilor. Aceasta medicatie poate fi foarte eficienta pentru persoanele care au trac pe scena, dar care trebuie sa tina o prezentare in fata altor persoane. Totusi, nu toate betablocantele sunt eficiente pentru acest scop, si sunt disponibile doar cu prescriptie medicala.

- Antidepresivele.  Antidepresivele pot, de asemeni, sa reduca anxietatea. Cele mai folosite antidepresive sunt inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS). Aceasta medicatie actioneaza la nivelul serotoninei, un neurotransmitator din creier despre care se crede ca influenteaza dispozitia. Dintre ISRS fac parte: citalopram, escitalopram, fluoxetina, fluvoxamina, paroxetina, sertralina. Daca ISRS nu sunt eficiente sau determina efecte secundare intolerabile, medicul poate prescrie inhibitori de monoaminoxidaza (IMAO), care blocheaza monoaminoxidaza din sistemul nervos. IMAO include fenelezina si tranilcipromina.

- Sedativele. Medicamentele numite benzodiazepine ajuta la relaxarea pacientului prin reducerea anxietatii simtite de acesta. Ele includ lorazepam, diazepam, alprazolam, clordiazepoxid. Sedativele trebuie folosite cu precautie deoarece pot da dependenta. In general este sigura folosirea unor doze mici de sedative din cand in cand sau doar pe perioade scurte de timp. Totusi, sedativele trebuie evitate daca pacientul are un istoric de abuz de alcool sau alte droguri.

Psihoterapia comportamentala

Terapia prin desensibilizare sau expunere se concentreaza pe schimbarea raspunsului la obiectul sau situatia de temut. Gradual, expunerea repetata la cauza fobiei il poate ajuta pe pacient sa-si invinga teama. Spre exemplu, daca pacientul se teme de zborul cu avionul, terapia poate progresa de la a se gandi la zborul cu avionul, apoi la a vedea poze cu avioane, apoi merge la aeroport, sa stea intr-un avion si in final sa zboare. Spre exemplu, un grup de persoane care sufera de aceeasi fobie pot sta toti in acelasi avion, fara ca acesta sa decoleze.

Terapia cognitiv comportamentala este cea mai comprehensiva forma de terapie. Implica invatarea impreuna cu terapeutul a unor noi cai de a vedea si a se descurca cu diferitele situatii sau obiecte temute. Pacientul invata credinte alternative despre obiectele si situatiile temute si despre impactul pe care acestea il au in viata acestuia. Terapia se concentreaza in mod deosebit pe dezvoltarea unui simt de control asupra gandurilor si sentimentelor.

Alternative de tratament

Fobiile specifice sunt de obicei tratate cu terapie comportamentala. Fobia sociala poate fi tratata cu antidepresive sau betablocante, alaturi de terapie comportamentala. Agorafobia, in special cand este insotita de atacuri de panica se trateaza de obicei cu ISRS si terapie comportamentala.

 

Abilitati de a face fata fricilor

Multe temeri ale copilariei sunt obisnuite, cum ar fi teama de intuneric, monstrii sau de a fi lasat singur. In majoritatea timpului, copilul isi poate depasi aceste temeri. Totusi, daca copilul are o teama persistenta si excesiva fata de un obiect sau o situatie, el sau ea pot avea o fobie.
Desi unele fobii pot fi tinute sub control de catre pacient, ele se pot inrautati daca nu sunt tratate. E bine ca parintele sa vorbeasca cu medicul daca copilul pare sa aiba o fobie care ii limiteaza abilitatile de a functiona in viata de zi cu zi.

 

Pentru a ajuta copilul sa se descurce cu teama, parintele ar trebui sa:

- vorbeasca cu copilul despre aceste temeri: problema nu trebuie trivializata iar copilul nu trebuie ridiculizat pentru ca are aceste temeri; in schimb, copilul trebuie sa simta ca este ascultat si ajutat;
- nu incurajeze fobiile: in schimb parintele se poate folosi de orice oportunitate care il poate ajuta pe copil sa-si depaseasca temerile. Cand copilul se teme de cainele prietenos al vecinului, spre exemplu, parintele nu trebuie sa evite sa iasa afara pentru a evita cainele. In schimb, e bine ca parintele sa-l ajute pe copil sa se confrunte cu cainele. Spre exemplu, parintele se poate oferi sa fie o baza sigura pentru copil, care sa astepte si sa ofere suport in timp ce copilul se apropie de caine si apoi se intoarce la parinte pentru siguranta. In timp, parintele e bine sa-l incurajeze pe copil sa se apropie si mai mult de caine.
- aleaga abordari pozitive: parintele il poate ajuta pe copil sa respire adanc si sa repete afirmatii pozitive cum ar fi "pot face asta" cand se confrunta cu frica. Copilul poate beneficia si din notarea fricii pe o scala de la 1 la 10. Recunoscand ca frica e doar de nota 5 pe scala, il poate ajuta pe copil sa vada ca sentimentele nu sunt atat de coplesitoare.