Chimenul (Carum carvi – Fam. Umbelliferae)

Denumiri populare mai cunoscute: chim, chimion, piperus, secarica.

Prezentare: planta erbacee bienala, inalta de aproximativ 30-50 cm, are frunze penate, flori mici, iar semintele sale contin peste 3 % ulei eteric folosit in indutria farmaceutica, dar si ca si condiment sau in aromatizarea bauturilor alcoolice.

Raspandire: judetele Bihor, Arad, Tara Hategului, Podisul Transilvania, Tara Barsei si in Subcarpatii rasariteni.

Partea utilizata a plantei: fructele (Fructus Carvi), de forma ovoida, comprimate lateral, fara peri, de culoare galben-bruna, cu lungime de 4-5 mm si grosime de 1-2 mm, se vor recolta cand 1/4 din inflorescente sunt de culoare bruna (pentru a se evita scuturarea si astfel pierderea unei parti considerabile din seminte). Mirosul acestora este puternic aromat, iar gustul intepator.

Componentii principali: ulei volatil, lipdide, substante albuminoide si minerale, amidon, tanoizi, glucide, rezine.

Proprietati: stimulent al secretiilor gastrice si al secretiei laptelui la femeile care alapteaza, carminativ, regland functiile stomacului, antiinflamator intestinal, diuretic, antiseptic gastric si intestinal, fluidifica secretiile gastrice.

Indicatii: intern, in balonari intestinale, foarte eficient este in combinatie cu fenicul si coriandru in parti egale; in anorexie, intrucat sporeste pofta de mancare; in bronsita pentru a fluidifica secretia bronsica; calmant in colici gastrice si intestinale; in enterocolite; pentru a spori cantitatea de lapte pentru femeile care alapteaza.

Mod de folosire: intern, infuzie din o lingurita si jumatate de seminte la 250 ml apa clocotita, ce se va bea fractionat in 3 reprize, dupa mesele principale (exceptie fac cazurile in care ceaiul se administreaza in anorexie, tulburari digestive si ca galactogog, unde ceaiurile se vor administra inaintea meselor).

Semintele se utilizeaza si extern, ca si aromatizant la diferite perparate culinare.