21 mai 2011

Pedicuta – Lycopodium clavatum

Alte denumiri: bradisor, branca-ursului, braul-vantului, bunceag, cornisor, cornatel, talpa-ursului
Prezentare:Aceasta planta deosebita seamana cu muschiul si este vesnic verde. Are radacini mici, fine, subtiri si vrejuri lungi de 1-2 metri. Tulpinitele sunt lungi de 7-10 cm, au frunze moi si dese. Pedicuta este o planta ce contine radiu. Creste in lizierele padurilor si in padurile aflate la o altitudine de peste 600 m. Nu iubeste soarele. Polenul este un foarte bun leac homeopatic in ingrijirea ranilor pielii.
Proprietati: diuretica, purgativa, antitumorala, antireumatismala
Indicatii: reumatism, artrita, modificari ale formelor articulatiilor provocate de artrita, constipatie cronica, hemoroizi, boli ale cailor urinare si genitale, dureri si tumefieri ale testiculelor, nisip la rinichi, colici renale, hepatite, tumori ale tesutului conjunctiv al ficatului, insuficienta respiratorie, crampe musculare, carcei, spasm vezical, hipertensiune arteriala, leziuni, rani deschise.
Moduri de folosire:
Infuzie: 1 lingurita rasa de pedicuta se opareste cu 250 ml de apa data in clocot, apoi se lasa cateva minute sa stea. Se bea doar o ceasca pe zi: dimineata pe stomacul gol cu o jumatate de ora inainte de micul dejun, cu inghitituri mici. In cazul in care suferiti de cancer hepatic sau ciroza hepatica, beti zilnic 2 cesti.
Perna cu pedicuta: Se iau 100-300 g de pedicuta uscata si se umple o perna care se pune noapte pe locurile suferinte. Perna isi pastreaza proprietatile timp de aproximativ un an.
Tinctura: Se prepara din planta proaspata (20 g. pedicuta, 100 ml. alcool de 80 %, 10 ml suc de lamaie). Dupa 14 zile de macerare, lichidul se strecoara si se pune in sticle inchise la culoare cu capac etans. Se administreaza cate o lingurta, in diferite dilutii reci, de 2 ori pe zi.

0 comentarii:

Trimiteţi un comentariu