Patlagina-ingusta – Plantago lanceolata

“Si tu, patlagina,

Mama a plantelor,

deschisa catre est,

puternica in interior,

tuturor le-ai rezistat

si li te-ai impotrivit.

Rezista deci si otravii

si contagiunii

si raului

care strabate tara.”

Maria Treben – Sanatate din farmacia domnului.

Alte denumiri: iarba-taieturii, limba-oii, limba-baltilor

Raspandire: Creste pe campii, margini de drumuri, pasui, pogvarnisuri, terenuri umede necultivate, liziere, santuri.

Partile utilizate ale plantei: radacina, tulpina, frunze, floare, seminte

Indicatii: maladii ale aparatului respirator, secretii abundente ale mucoaselor, tuse, tuse convulsiva, astm pulponar, tuberculoza, eruptii, eczeme, astm bronsic, boli hepatice si biliare, bronsita, combare formarea calculului, crapaturi, taieturi, intepaturi, muscaturi, gusa, basici, tumori, ulcer varicos la picior, tromboza

Mod de folosire:

Infuzie: 1 lingurita cu varf de plante in 250 ml de apa. Se opareste si se lasa putin in repaos

Amestec de ceaiuri pentru astm pulmonar si bronsic: 1 lingurita de frunze de patlagina cu cimbru in parti egale este oparita cu 250 ml de apa.

Compresa cu frunze: Frunze proaspete de patlagina sunt spalate si zdrobite pe un fund de lemn cu un sucitor pana se formeaza un terci. Se aplica local.

Sirop, reteta nr. 1: De 2 ori 2 maini pline de frunze de patlagina se trec prin masina de tocat carne. Se adauga acestui terci putina apa ca sa nu se intareasca, 300 g de zahar nerafinat si 250 g de miere. Se lasa totul sa fiarba la foc mic, cu amestecare continua, pana cand se formeaza un lichid vascos, care se toarna fierbinte in borcane si se patreaza la frigider.

Sirop, reteta nr.2: Frunzele spalate se pun in straturi cu zahar nerafinat intr-un borcan de muraturi si se apasa ca sa se indese. In zilele urmatoare punerea in straturi se repeta, pana nu mai incape nimic in borcan. Intr-un loc ferit in gradina se sapa o gaura in care se introduce borcanul bine astupat cu 3-4 straturi de celofan.

Se aseaza deasupra o scandura si se pune o piatra pe ea. Totul se acopera cu pamant. Scandura si piatra trebuie sa ramana vizibile. Datorita caldurii constante, zaharul si frunzele fermenteaza, formand un sirop.

Dupa aproximativ 3 luni, borcanul se scoate, sucul se stoarce printr-un sorcator de fructe, se pune sa dea cateva clocote si se pune in borcane bine astupate. Cine nu poate face acest tip de fermentatie sa lase borcanul in soare sau lanag o sursa de caldura constanta, pana ce siropul se aseaza la fund.