Aceste fructe se obţin aproape în exclusivitate de la plante sălbatice, deoarece Cornul(Cornus mas L.) se cultivă foarte puţin în ţara noastră, în parcuri şi în unele grădini de lângă casă.
Coacerea coarnelor, la unele tipuri, are loc în august, iar la altele în septembrie-octombrie.
Coarnele sunt drupe mici(1-2,5 cm lungime), de culoare roşie, liliachie, galbenă sau albicioasă.
Pulpa lor este acidă şi astringentă în faza de pârgă, apoi devine acidulat-dulce şi potrivit de astringentă. Din coarne se prepară dulceaţă, suc, sirop, marmeladă, pastă şi o peltea foarte plăcută. Coarnele se pot usca în cuptoare sau chiar la soare, ca prunele. Ele se mai folosesc la extragerea de pectină şi la prepararea unei băuturi alcoolice denumită cornată. Datorită taninozităţii şi acidităţii pronunţate, se consumă puţin în stare proaspătă.
Coarnele conţin: apă(circa 83%), zaharuri(6,0-10,4%), acizi(1,75-3,18%), tanin(0,55%), substanţe pectice(0,47%), substanţe proteice(0,43%), celuloză(0,4%), săruri minerale(0,52%), provitamina A, vitaminele B1, B2, vitamina C(24-72 mg la 100g în coarnele roşii şi 34-42 mg la 100g la 100g în coarnele galbene).
În bioterapie, de la Corn se folosesc fructele, frunzele şi scoarţa tulpinii.
Datorită conţinutului în tanin, coarnele proaspete sau preparate sub formă de decoct, macerat şi tinctură se folosesc în tratarea diareelor, a enteritei şi enterocolitei. Având proprietăţi hemostatice, coarnele se utilizează în epistaxis(hemoragii nazale).
Coacerea coarnelor, la unele tipuri, are loc în august, iar la altele în septembrie-octombrie.
Coarnele sunt drupe mici(1-2,5 cm lungime), de culoare roşie, liliachie, galbenă sau albicioasă.
Pulpa lor este acidă şi astringentă în faza de pârgă, apoi devine acidulat-dulce şi potrivit de astringentă. Din coarne se prepară dulceaţă, suc, sirop, marmeladă, pastă şi o peltea foarte plăcută. Coarnele se pot usca în cuptoare sau chiar la soare, ca prunele. Ele se mai folosesc la extragerea de pectină şi la prepararea unei băuturi alcoolice denumită cornată. Datorită taninozităţii şi acidităţii pronunţate, se consumă puţin în stare proaspătă.
Coarnele conţin: apă(circa 83%), zaharuri(6,0-10,4%), acizi(1,75-3,18%), tanin(0,55%), substanţe pectice(0,47%), substanţe proteice(0,43%), celuloză(0,4%), săruri minerale(0,52%), provitamina A, vitaminele B1, B2, vitamina C(24-72 mg la 100g în coarnele roşii şi 34-42 mg la 100g la 100g în coarnele galbene).
În bioterapie, de la Corn se folosesc fructele, frunzele şi scoarţa tulpinii.
Datorită conţinutului în tanin, coarnele proaspete sau preparate sub formă de decoct, macerat şi tinctură se folosesc în tratarea diareelor, a enteritei şi enterocolitei. Având proprietăţi hemostatice, coarnele se utilizează în epistaxis(hemoragii nazale).
Decoctul din scoarţa tulpinii de Corn, 5 g la 250 ml apă, având efect febrifug, se foloseşte la tratarea erizipelului(dermatoză) şi a rectocolitei ulcero-hemoragice; se bea pe parcursul unei zile.
Tinctura din fructe, scoarţă şi fructe de Corn este indicată în tratamentul rectocolitei ulcero-hemoragie. Se prepară prin macerare, 20% frunze, scoarţă şi fructe la 100 ml alcool etilic 60%, timp de 8-10 zile. Se iau de 3-4 ori pe zi câte 40 picături în puţină apă.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu