Lamaita – Lippia citriodora, Fam. Verbenaceae

Lamaita este o planta arbust, originara din zonele temperate sau subtropicale ale Americii de Sud, mai exact din Peru, Chile, Argentina, Paraguay. Este destul de obisnuita in regiunile pre-andine unde este cunoscuta sub mai multe denumiri: Iarba Luizei, verbina de India. A fost introdusa in sudul Spaniei in secolul al XVII-lea si s-a raspandit in Europa de Sud, Africa de Nord si Statele Unite.

Lamaita este o planta anuala in regiunile cu anotimpuri reci sau uscate. Poate sa atinga 2-4 m in inaltime. Frunzele sunt ascutite, cu o margine neteda sau usor dantelata, grupate in buchetele de 2-4, dar cel mai adesea 3. Florile sunt bilabiale, rozalii, lila, albe. Fructele nu ating nicodata maturitatea si au doua seminte.

Cand este cald, lamaita degaja un miros puternic, citric. Frunzele congelate degaja si ele acest miros caracteristic lamaii.

Compozitia chimica si proprietatile lamaitei

Frunzele contin flavonoide, acizi fenolici, aproximativ 0,25% ulei esential de culoare galbena si miros de lamaie. Compozitia uleiului este dominat de citrol 35% , linalol, citrorenol, citronelai, terpinolol si cariofilena. Ca la orice ulei esential, exista si multe alte terpenoide, dar in cantitate mica.

Compozitia chimica a uleiului esential este variabil in functie de conditiile in care s-a cultivat si a crescut lamaita, dar este intotdeauna dominata de citrol. Flavonoidele si acizii fenolici sunt antioxidanti, luptand cu radicalii liberi.

Compusii din uleiul esential sunt bacteriostatici si bactericizi, antivirali si antifungi, activi impotriva candida albicans, excelente pentru stomac, eupeptice, calmante ale sistemului nervos central.

Un studiu japonez a aratat ca uleiurile esentiale de Cymbopogon citratus – lemongrass – si Aloysia triphylla – lamaita – sunt foarte bune in lupta impotriva Helicobacter pylori la o concentratie de 0,01% si la un ph de 4.0 – 5.0.

Cele doua uleiuri esentiale, apropiate din punct de vedere chimic, contin amandoua o cantitate mare de citrol. in plus, Helicobacter pylori, responsabil cu multe ulcere gastrice, nu capata rezistenta la aceste uleiuri esentiale, comparativ cu rezistenta la numeroase antibiotice.

Cum se foloseste lamaita?

Infuzii din frunze. Extrem de folosite in anumite tari din America de Sud, unde putem sa gasim usor pliculete gata pregatite pentru infuzii. Se pot folosi frunze verzi sau uscate: o lingurita-doua de frunze uscate la o cana cu apa calda. Se lasa la infuzat 1 minut. Pentru un litru de infuzie numarati 20 g de frunze uscate sau 80 g de frunze verzi.

Aceasta infuzie este foarte buna pentru:

• facilitarea digestiei in caz de dispepsie cronica
• facilitatea aparitiei somnului: in acest caz se poate dubla sau tripla doza de frunze si indulciti cu miere
• calmarea tulburarilor digestive cu crampe, ca o completare a unui tratament specific
• calmarea setei si favorizarea transpiratiei in caz de febra
• bautura de relaxare si frumusete, datorita proprietatilor antioxidante

Ulei esential. Acesta nu e intotdeauna usor de gasit, putand fi falsificat cu citrol sintetic. Se poate folosi pe cale orala, cate 2-6 picaturi pe zi. Este folosit ca antidepresiv, calmant, usureaza digestia si tulburarile stomacale, util in cazuri de infectii gastro-intestinale.

Pe cale externa se poate folosi ca unguent cutanat – cateva picaturi amestecate cu ulei pentru masaj, pentru un efect calmant, relaxant. In Argentina se prepara un lichior de “lamaita”:

• 600g de alcool etilic de 60°
• 60g frunze uscate de lamaita
• 350g de zahar
• 165g de apa

Frunzele se tin in alcool timp de 9 zile, se strecoara si se adauga jumatate de litru de suc de zahar. Se conserva intr-un recipient ermetic.

Adaugati lamaita in dieta voastra!