Turtita-mare–Agrimonia eupatoria

Alte denumiri: buruiana-de-friguri, canipoala, asprisoara, cornatel, lipici, turtita, matcuta

Prezentare: Turtita-mare creste in locuri pline de soare, uscate: margini de drum, paduri, campuri, luminisuri, ruine, dealuri si povarnisuri. Planta este acoperita de peri moi, are frunze mari, sub forma de pene late. Florile sunt mici, galbene si alcatuiesc un ciochine lung. Are o inaltime de pana la 80 de cm si este din aceeasi familie ca si cretisoara.

Turita-mare trebuie culeasa in timpul infloririi, in lunile iunie-august.

Proprietati: curativa, antiinflamatoare, hepatica

Indicatii: inflamatii ale gatului si gurii, anghina, faringita, stomatita ulceroasa, inflamatii ale mucoasei bucale, anemie, rani, reumatism, lumbago, tulburari digestive, ciroza hepatica, boli splenice, emfizem pulmonar, cord marit, boli renale si vezicale, varice si ulceratii ale gambei, boli hepatice.

Moduri de folosire:

Prepararea ceaiului: Se foloseste 1 lingurita de plante la 250 ml de apa. Se opareste si se lasa sa stea putin.

Baie de plante: 200 g de planta pentru 1 baie completa

Amestec de ceaiuri contra bolilor hepatice: turtita-mare, dragaica si vinarita sunt amestecate in parti egale. Se foloseste 1 lingurita cu varf la 250 ml de apa. Se opareste si se lasa la infuzat.

Alifie: 2 maini pline de frunze, flori si tulpini taiate marunt la 250 g de untura de porc.