In fiecare primavara, vara si toamna, se elibereaza particule fine din copaci, buruieni si ierburi. Aceste particule, denumite si polen, se transmit de-a lungul curentilor de aer. Desi rolul lor consta in fertilizarea unor portiuni ale unor plante, multe dintre ele nu isi ating tinta.
In schimb, aceste particule patrund in caile respiratorii, declansand un tip de rinita alergica sezoniera, care mai este cunoscuta sub denumirea de febra fanului sau febra trandafirului (depinzand de sezonul in care apar simptomele). Dintre toate substantele care produc alergii, polenul este unul dintre cele mai raspandite. Multe dintre alimentele, medicamentele sau animalele care produc alergii pot fi evitate cu mare succes; chiar si insectele sau praful de casa pot fi evitate. Nu exista metode sigure de evitare a expunerii la alergenii din aer, eventual se poate incerca evitarea acestora prin limitarea perioadelor de expunere la aer.
Persoanele cu alergie la polen dezvolta de obicei sensibilitate la alte substante care sunt prezente pe tot parcursul anului, de exemplu la particulele de praf. Pentru aceste persoane alergice, „sezonul stranutului” este nelimitat. Pe parcursul anului alergenii din aer produc rinita alergica perena, diferita de rinita alergica sezoniera.
Ce este polenul?
Plantele produc granule microscopice de polen, rotunde sau ovale, pentru a se reproduce. La anumite specii, planta foloseste polenul de la propriile flori pentru a se autofertiliza. Alte tipuri trebuie sa fie polenizate incrucisat; pentru ca fertilizarea sa aiba loc si ca semintele sa se formeze, polenul trebuie transferat de la floarea unei plante la cea a altei plante de aceeasi specie. Insectele fac acest lucru pentru anumite plante cu flori, in timp ce alte plante se bazeaza pe transportul pe calea aerului.
Tipurile de polen care produc cel mai frecvent reactii alergice sunt produse de catre plantele de campie (copaci, iarba si buruieni) care nu au flori de efect. Aceste plante produc granule de polen mici, de culoare deschisa, uscate, care sunt de obicei transportate prin curentii de aer. Mostre de polen de buruieni au fost colectate la 400 de mile distanta pe mare si la 2 mile inaltime in aer. Deoarece polenul din aer este purtat pe distante mari, nu prea ne ajuta daca ne mutam din regiunea unei plante suparatoare—polenul poate fi purtat la multe mile departare. In plus, majoritatea polenurilor alergenice provin de la plante care ii produc in cantitate uriasa. O singura planta de buruiana poate genera un milion de granule de polen pe zi.
Compozitia chimica a polenului este factorul de baza care stabileste daca va produce sau nu febra fanului. De exemplu, polenul de pin este produs in cantitate mare de un copac comun, care l-ar face un bun candidat in producerea alergiilor. Cu toate acestea, compozitia chimica a polenului de pin, il face mai putin alergenic decat alte tipuri. Deoarece polenul de pin este greu, are tendinta de a cadea de la inceput jos si de a nu se imprastia. De aceea, foarte rar atinge nasul uman.
Dintre plantele existente in America de Nord, buruienile sunt cele mai prolifice producatoare de polen alergizant. Buruiana este principalul vinovat, dar exista si altele la fel de importante ca Artemisia tridentata, stirul salbatic, spanacul salbatic, saricica si patlagina ingusta. Ierburile si copacii sunt de asemenea importante surse de polenuri alergenice. Desi in America de Nord cresc mai mult de 1000 de specii de ierburi, numai cateva produc polenuri intens alergenice. Acestea includ timoftica, firuta, costreiul, pirul gros, paiusul, golomatul si vitelarul. Copacii care produc polenuri alergenice includ stejarul, frasinul, ulmul, nucul american, pecanul, artarul american si cedrul de munte.
Auzim foarte frecvent persoane care afirma ca prezinta alergie la flori frumos colorate sau parfumate ca trandafirii. In realitate, numai gradinarii, florarii sau alte persoane care au contact apropiat, prelungit cu florile sunt predispuse sa devina sensibile la polenul acestor plante. Majoritatea persoanelor au contact limitat cu granulele de polen grele, mari, ca de ceara ale multor flori, deoarece acest tip de polen nu este purtat de vant, ci de catre insecte, ca fluturii sau albinele.
Cand produc plantele polen?
Una dintre cele mai evidente caracteristici ale alergiei la polen este natura sa sezoniera-persoanele prezinta simptome numai cand granulele de polen la care sunt alergici sunt in aer. Fiecare planta are o perioada de polenizare care este cam aceeasi de la un an la altul. Perioada exacta cand o planta incepe sa polenizeze depinde de lungimea relativa a zilelor si noptilor-si asadar de regiunea geografica-decat de conditiile atmosferice. (Pe de alta parte, conditiile meteorologice din timpul perioadei de polenizare pot afecta cantitatea de polen produsa si distribuita intr-un anumit an) Astfel, cu cat mergi mai catre nord, cu atat perioada de polenizare apare mai tardiv si cu atat mai tardiv apar si alergiile sezoniere.
Numaratoarea polenului, lucru familiar persoanelor care prezinta prognoza vremii,consta in numararea cantitatii de polen care exista in aer. Aceasta numaratoare reprezinta concentratia tuturor tipurilor de polen (sau numai a unuia in particular, de exemplu floarea pustiei) in aer, intr-o anumita regiune, la un anumit moment. Este exprimata in granule de polen pe metru patrat de aer, recoltat in 24 de ore. Concentratia polenului tinde sa fie mai inalta dimineata devreme in zilele insorite, uscate si calduroase si mai scazuta in timpul perioadelor friguroase, umede. Desi numaratoarea polenului este o masuratoare aproximativa si variabila, este utila ca ghid orientativ pentru cand suntem sfatuiti sa stam in interior si sa evitam contactul cu polenul.
Persoanele cu alergie la polen dezvolta de obicei sensibilitate la alte substante care sunt prezente pe tot parcursul anului, de exemplu la particulele de praf. Pentru aceste persoane alergice, „sezonul stranutului” este nelimitat. Pe parcursul anului alergenii din aer produc rinita alergica perena, diferita de rinita alergica sezoniera.
Ce este polenul?
Plantele produc granule microscopice de polen, rotunde sau ovale, pentru a se reproduce. La anumite specii, planta foloseste polenul de la propriile flori pentru a se autofertiliza. Alte tipuri trebuie sa fie polenizate incrucisat; pentru ca fertilizarea sa aiba loc si ca semintele sa se formeze, polenul trebuie transferat de la floarea unei plante la cea a altei plante de aceeasi specie. Insectele fac acest lucru pentru anumite plante cu flori, in timp ce alte plante se bazeaza pe transportul pe calea aerului.
Tipurile de polen care produc cel mai frecvent reactii alergice sunt produse de catre plantele de campie (copaci, iarba si buruieni) care nu au flori de efect. Aceste plante produc granule de polen mici, de culoare deschisa, uscate, care sunt de obicei transportate prin curentii de aer. Mostre de polen de buruieni au fost colectate la 400 de mile distanta pe mare si la 2 mile inaltime in aer. Deoarece polenul din aer este purtat pe distante mari, nu prea ne ajuta daca ne mutam din regiunea unei plante suparatoare—polenul poate fi purtat la multe mile departare. In plus, majoritatea polenurilor alergenice provin de la plante care ii produc in cantitate uriasa. O singura planta de buruiana poate genera un milion de granule de polen pe zi.
Compozitia chimica a polenului este factorul de baza care stabileste daca va produce sau nu febra fanului. De exemplu, polenul de pin este produs in cantitate mare de un copac comun, care l-ar face un bun candidat in producerea alergiilor. Cu toate acestea, compozitia chimica a polenului de pin, il face mai putin alergenic decat alte tipuri. Deoarece polenul de pin este greu, are tendinta de a cadea de la inceput jos si de a nu se imprastia. De aceea, foarte rar atinge nasul uman.
Dintre plantele existente in America de Nord, buruienile sunt cele mai prolifice producatoare de polen alergizant. Buruiana este principalul vinovat, dar exista si altele la fel de importante ca Artemisia tridentata, stirul salbatic, spanacul salbatic, saricica si patlagina ingusta. Ierburile si copacii sunt de asemenea importante surse de polenuri alergenice. Desi in America de Nord cresc mai mult de 1000 de specii de ierburi, numai cateva produc polenuri intens alergenice. Acestea includ timoftica, firuta, costreiul, pirul gros, paiusul, golomatul si vitelarul. Copacii care produc polenuri alergenice includ stejarul, frasinul, ulmul, nucul american, pecanul, artarul american si cedrul de munte.
Auzim foarte frecvent persoane care afirma ca prezinta alergie la flori frumos colorate sau parfumate ca trandafirii. In realitate, numai gradinarii, florarii sau alte persoane care au contact apropiat, prelungit cu florile sunt predispuse sa devina sensibile la polenul acestor plante. Majoritatea persoanelor au contact limitat cu granulele de polen grele, mari, ca de ceara ale multor flori, deoarece acest tip de polen nu este purtat de vant, ci de catre insecte, ca fluturii sau albinele.
Cand produc plantele polen?
Una dintre cele mai evidente caracteristici ale alergiei la polen este natura sa sezoniera-persoanele prezinta simptome numai cand granulele de polen la care sunt alergici sunt in aer. Fiecare planta are o perioada de polenizare care este cam aceeasi de la un an la altul. Perioada exacta cand o planta incepe sa polenizeze depinde de lungimea relativa a zilelor si noptilor-si asadar de regiunea geografica-decat de conditiile atmosferice. (Pe de alta parte, conditiile meteorologice din timpul perioadei de polenizare pot afecta cantitatea de polen produsa si distribuita intr-un anumit an) Astfel, cu cat mergi mai catre nord, cu atat perioada de polenizare apare mai tardiv si cu atat mai tardiv apar si alergiile sezoniere.
Numaratoarea polenului, lucru familiar persoanelor care prezinta prognoza vremii,consta in numararea cantitatii de polen care exista in aer. Aceasta numaratoare reprezinta concentratia tuturor tipurilor de polen (sau numai a unuia in particular, de exemplu floarea pustiei) in aer, intr-o anumita regiune, la un anumit moment. Este exprimata in granule de polen pe metru patrat de aer, recoltat in 24 de ore. Concentratia polenului tinde sa fie mai inalta dimineata devreme in zilele insorite, uscate si calduroase si mai scazuta in timpul perioadelor friguroase, umede. Desi numaratoarea polenului este o masuratoare aproximativa si variabila, este utila ca ghid orientativ pentru cand suntem sfatuiti sa stam in interior si sa evitam contactul cu polenul.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu